Isaia 26:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept, pe care Tu o netezești, este dreaptă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Drumul omului corect este neted – pentru că Tu, Cel care ești corect, i-l nivelezi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Cărarea celui drept este dreaptă; tu, Cel Drept, nivelezi calea celui drept.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Calea dreptului este neprihănire. Tu, cel neprihănit, netezești calea dreptului.

Isaia 26:7 Referans Kwoze

Efeseni 2:10

Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.

1 Ioan 3:7

Deci ascultați vorbele mele, Și nimenea să nu vă-nșele Cu basme, copilașilor! Spun, spre știința tuturor, Că omul care s-a vădit A fi un om neprihănit, În curăție viețuiește, Asemeni Celui care este, De-a pururea, neprihănit.

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

Isaia 42:16

Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.

1 Ioan 3:10

Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.

Proverbe 20:7

Omul neprihănit, din fire, Umblă doar în neprihănire: Ferice de copiii lui!

Psalmi 11:7

Pentru că drept e Dumnezeu, Iubind dreptatea, tot mereu. Ochii neprihănitului, Pot să privească Fața Lui.

1 Corinteni 4:5

De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.

Isaia 35:8

O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Iov 31:6

Mă cântărească Dumnezeu – Căci asta vreau să Îl rog eu – În cumpăna acelor care Neprihăniți sunt! Atunci are Să vadă-a mea neprihănire.

1 Cronici 29:17

Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.

Țefania 3:5

În al ei mijloc, negreșit, Domnul este neprihănit. Nu face vreo nelegiuire, Iar dimineața, peste fire, Își scoate a Lui judecată, Fără a înceta, vreodată. Dar cel nelegiuit nu ține Seamă și nu are rușine!

Psalmi 11:4

În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.

Psalmi 25:4

Arată-mi Doamne, ne-ncetat, Căile Tale și mă-nvață Să am cărarea Ta, în față.

Psalmi 25:5

O Doamne, Dumnezeul meu, În adevărul Tău, mereu, Mă-nvață, mă călăuzește. A Ta poruncă-mi dăruiește, Pentru că Tu, în toate cele, Ești Domnul mântuirii mele. Tu ești Acela-n care eu Am să nădăjduiesc mereu!

Psalmi 27:11

Mă-nvață, mă povățuiește Și-arată-mi Doamne, calea Ta, Să pot, pe ea, mereu, a sta, Ferit fiind de toți acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei.

Proverbe 4:18

Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.

Isaia 52:12

Dar nu cu grabă, nu fugiți! Căci Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are Vă va tăia calea și, iată, În fața voastră Se arată.”

Isaia 57:2

El intră-n pace-n groapa lui Și-n liniștea culcușului, Pace și tihnă a aflat, Căci drumul drept doar, a urmat.

Ieremia 10:23

„Știu, Doamne: soarta omului Nu este în puterea lui. De-asemeni, el n-are putere, Pașilor lui de a le cere Ca să îl poarte, dintr-odată, Către o țintă mult visată.

Osea 14:9

Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”

Psalmi 5:9

Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.

Proverbe 3:6

Tu recunoaște-L, fiul meu, Veșnic, pe Bunul Dumnezeu, Iar El te va călăuzi Și calea ți-o va netezi.

Proverbe 11:5

De nevinovăția lui, Cărările-i sunt netezite; Dar răutățile urzite De omul rău – toți au să vadă – Că îl vor face ca să cadă.

Proverbe 21:8

Pe strâmbe căi, cel vinovat Va merge; cel nevinovat, Doar calea dreaptă, o va ține, Făcând mereu ce este bine.

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!