Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 26:2 - Biblia în versuri 2014

2 Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Deschideți porțile, ca să intre națiunea cea dreaptă, care păzește credincioșia.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Deschide-ți porțile, ca să poată intra poporul (care trăiește) corect și să vină națiunea care respectă credința!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Deschideți porțile, ca să intre neamul cel drept care se păstrează fidel!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Deschideți porțile și va intra neamul cel drept, care păzește credincioșia.

Gade chapit la Kopi




Isaia 26:2
25 Referans Kwoze  

Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.


Pe poarta Domnului, să știți, Intră doar cei neprihăniți.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Porțile tale au să fie Deschise, pentru veșnicie. Ziua și noaptea vor ședea Deschise, pentru a putea, A neamurilor bogăție, Mereu, la tine, ca să vie, Cu șirul împăraților Și cu întreg alaiul lor.


Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!


Popoarele se vor uita Să vadă mântuirea ta, Iar împărații au să vină Să vadă slava ta divină. Un nume nou ți se va pune, Cum gura Domnului va spune.


Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


În vremea ‘ceea, întărirea Are a-ți fi neprihănirea. Să izgonești neliniștea Și spaimele de-asemenea, Căci de nimic, în acea vreme, Nu vei avea tu a te teme.


Neprețuita bucurie, Pe care Tu, mereu, o dai, Aleșilor pe care-i ai. Arată-mi fericirea lor, Lăsată pentru-al Tău popor, Să pot a mă mândri și eu, Cu moștenirea Ta, mereu!


Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”


Acolo, Neamuri au să vină Și au să umble în lumină, Iar împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Slava și cinstea lor – în ea – Să o aducă, vor putea.


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Multe popoare, mai apoi, Au să se-ndrepte către voi.


Dacă așa te vei purta, Vedea-vei că lumina ta Va răsări, triumfător, Ca și lumina zorilor, Iar vindecarea ta trupească, Iute de tot, o să-ncolțească. Neprihănirea – ia aminte – Are să-ți meargă înainte Și însoțit vei fi, mereu, De slava de la Dumnezeu.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Dar noi, însă, avem credință, Căci după-a Lui făgăduință, Ne așteptăm la ceruri noi Și la pământ nou mai apoi, În care, peste toată firea, Va locui neprihănirea.


Porți veșnice vă ridicați Și capul sus să vi-l săltați, Să intre-al slavei Împărat!


Deschideți porțile pe care Neprihănirea doar le are, Să intru și, pe Dumnezeu, Apoi să-L laud, tot mereu.


Făcuți vor fi neprihăniți În Domnul dar – și proslăviți Vor fi de-asemenea, în El – Cei ce-s urmași din Israel.”


Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Nici vorbă nu o să mai fie, În țara ta, de silnicie. Nici pustiire, nici prăpăd – La tine – nu o să mai văd. Căci nu va mai fi nici un rău, Atuncea, în ținutul tău. Drept „Mântuire”, Eu numesc Zidul cu cari te-mprejmuiesc, Iar a ta poartă minunată, Drept „Laudă” va fi chemată.


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


„De dragostea Sionului Și a Ierusalimului Nu tac și nu voi înceta Până nu se va arăta, În urmă, mântuirea lui, Ca și lumina soarelui, Iar izbăvirea-l va cuprinde Ca o făclie ce se-aprinde.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite