Isaia 26:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁹ Dar morții Tăi vor învia. Trupul meu mort se va ridica. Treziți-vă și cântați de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este roua luminilor, iar pământul va scoate afară umbrele!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Dar morții tăi se vor întoarce la viață; corpurile lor vor învia. Voi, cei care locuiți în praful pământului, treziți-vă și cântați de bucurie – pentru că roua voastră este strălucitoare, iar pământul îi va (re)naște pe cei care au murit!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Cei morți ai tăi vor trăi, cadavrele se vor ridica. Treziți-vă și strigați de bucurie, voi cei care zăceți în țărână! Căci roua ta este ca roua de dimineață, iar pământul îi va da afară pe cei din locuința umbrelor”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Să învieze dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Morții tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor scula. Treziți‐vă și cântați, locuitori ai pulberii! Căci roua ta este ca roua ierburilor și pământul va arunca afară umbrele.

Isaia 26:19 Referans Kwoze

Daniel 12:2

Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.

Efeseni 5:14

De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

Matei 27:52

Multe morminte s-au deschis, Și mulți sfinți, din al morții vis, În acel timp, au fost treziți.

Osea 13:14

Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!

Osea 6:2

În număr, zile vor fi două Și El ne dă iar, viață, nouă. Iată, a treia zi apoi, El ne va ridica pe noi Și-n fața Lui o să trăim.

Psalmi 71:20

Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.

Isaia 25:8

Căci nimicită o să fie Moartea, atunci, pentru vecie, Iar lacrimile fețelor Șterse vor fi. Al Său popor Are să scape de povara Pe care i-o dădea ocara Ce o purta necontenit, Pentru că Domnul a vorbit.

Filipeni 3:21

El va schimba, trupul pe care Smerita noastră stare-l are, Și îl va face, pe-astă cale, La fel ca trupul slavei Sale, Printr-o lucrare de putere Care, doar după a Sa vrere, Poate orișice lucru-a pune, În slujba Sa, și a-l supune.”

Zaharia 8:12

Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.

1 Corinteni 15:20

Însă, Hristos a înviat! Dintre cei morți, S-a ridicat – Așa după cum bine știți – El, pârga celor adormiți.

Osea 14:5

Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.

Filipeni 3:10

Cu o dorință de nespus, Cătam să Îl cunosc, pe El, Și să-nțeleg apoi, astfel, Puterea învierii Lui; Cu suferința Domnului, Voiam să fiu, în părtășie, Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.

Psalmi 22:15

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.

Deuteronom 33:28

Teamă, în locuință, n-are A lui Israel adunare. Izvorul care a ieșit Din Iacov, e la loc ferit – Deoparte – într-o țară plină De grâu, de must și de lumină, Iar cerul, de deasupra lui, Rouă-i va da, pământului.

Fapte 24:15

Este nădejdea mea cea mare – Cum au ei înșiși, fiecare – Că-n timpul care o să vie, O înviere va să fie Și pentru cei care sunt drepți, Și pentru cei care-s nedrepți.

Isaia 51:17

Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!

Deuteronom 33:13

Apoi, de Iosif, a vorbit: „Iată ce fi-va dăruit Țării pe care el o are, Ca semn de binecuvântare, Venit din partea Domnului: Îi va da roua cerului, Precum și apele ce sânt Aflate pe acest pământ, Care, mai bune, s-au vădit;

Deuteronom 32:2

Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie.

Matei 27:58

Să-i ceară trupul, iar Pilat A poruncit să-i fie dat.

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Iov 29:19

Iar rădăcinile-mi vor da De apă și îmi va uda Roua, coroana înfrunzită,

1 Samuel 2:6

Domnul e Cel care omoară, Tot El învie, El pogoară Către a morții locuință Și-apoi, tot El are putință Să scoată – dacă vrea – afară.

Psalmi 22:29

Toți cei puternici care sânt Pe fața-ntregului pământ, Au să se-nchine Domnului Și vor mânca în fața Lui. Astfel, toți cei cari, bunăoară, Doar în țărână se pogoară Căci nu pot viața să și-o țină, La El vor trebui să vină Ca să se plece-n fața Lui.

Isaia 18:4

Căci astfel, spus-a Dumnezeu: „Din a Mea locuință, Eu Privesc în liniște, în zare, Peste căldura arzătoare A soarelui, prin roua-ntinsă Peste câmpia necuprinsă, Prin arșița ce a crescut Când secerișul a-nceput.

Iov 14:8

Când e bătrână rădăcina Și-i piere în pământ tulpina,

Psalmi 88:11

Sau în mormânt se știe oare, De bunătatea Ta cea mare? Gândești Tu că Adâncul știe Despre a Ta credincioșie?