Isaia 26:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Sprește Doamne-al Tău popor Și-arată-Ți slava, tuturor! Hotarele țării, apoi, Dă-ni-le Doamne, înapoi!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁵ Tu, Doamne, ai înmulțit națiunea; ai înmulțit națiunea și ai extins toate granițele țării. Tu ai fost glorificat!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Tu, Doamne, ai înmulțit poporul; ai înmulțit națiunea (noastră) și ai lărgit toate limitele teritoriale ale țării. Meriți să fii glorificat!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Ai înmulțit neamurile, Doamne; ai înmulțit neamurile. Te-ai preamărit și ai lărgit toate hotarele țării.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Ai înmulțit neamul, Doamne, ai înmulțit neamul: tu ești slăvit. Ai lărgit toate marginile țării.

Isaia 26:15 Referans Kwoze

Isaia 9:3

Poporul Tău, Tu-l înmulțești Și bucurii îi dăruiești, Iar el se bucură, șezând În fața Ta, ca-n vremea când E seceriș; se veselește, Ca și când prada se-mpărțește.

Ioan 17:1

Când a sfârșit, spre cer, Iisus Și-a ridicat ochii și-a spus: „Tată, ceasul, acum, sosește! Pe Fiul Tău, Îl proslăvește, Ca astfel să fii proslăvit,

Ioan 15:8

Prin ceea ce voi ați rodit, Al Meu Tată, e proslăvit; Iar voi veți fi printre acei Care sunt ucenicii Mei.

Езекиел 36:24

„Căci dintre neamuri, mai apoi, Eu vă voi scoate și-napoi Am să v-aduc, ca să stați iară, Cu toții, în a voastră țară.

Езекиел 5:12

A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.

Ieremia 32:37

„Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.

Ieremia 30:19

Din mijlocul poporului, Către înaltul cerului, Doar strigăte de veselie, Cu mulțumiri și bucurie, Au să răzbată ne-ncetat. Eu îi voi înmulți de-ndat’, Căci mila Mea o să vegheze Mereu, să nu se-mpuțineze. Nimeni n-o să-i disprețuiască Pentru că cinste-au să primească.

Isaia 60:21

În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.

Isaia 44:23

Vă bucurați voi ceruri, toate, Căci Domnul, să lucreze, poate! Să răsunați de veselie, Adâncuri și cu bucurie Să chiuiți voi, munților, Precum și voi, pădurilor! Căci Domnul l-a răscumpărat, Pe Iacov. El Și-a arătat, Slava cea mare în ăst fel, Peste întregul Israel.

Isaia 33:17

„Ai tăi ochi – iată – vor putea, Pe Împărat, de a-L vedea, În toată strălucirea Lui. Întinderea pământului Țării și ale sale căi, Au să le vadă ochii tăi.

Neemia 9:23

Ai înmulțit fiii pe care, Neamul lui Israel îi are, Încât fiii poporului, Precum stelele cerului, Ajunseră-n număr să fie. I-ai adunat de prin pustie Și-apoi le-ai dat, drept moștenire, Țara pe cari, în stăpânire, Părinților lor le-a fost dată, De mult, în vremea-ndepărtată.

Deuteronom 10:22

Părinții voști’ când au trecut În al Egiptului ținut – În care, robi ați fost voi prinși – Erau doar șaptezeci de inși. Dar Domnul vostru S-a-ngrijit Ca să sporiți, necontenit, Iar numărul poporului E ca stelele cerului.”

Numeri 23:10

Și cine, oare, va putea Să socotească pulberea Lui Iacov și să spună-astfel, Cât e un sfert, din Israel? O, de-aș muri de moartea lor, De a neprihăniților! O, de ar fi al meu sfârșit, Precum le-a fost lor, rânduit!”

Geneza 12:2

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.

Isaia 10:22

Chiar dacă cei din Israel S-ar dovedi a fi la fel De mulți, precum nisipul care Se află pe un țărm de mare, O rămășiță doar apoi, Se va întoarce înapoi, Căci nimicirea-i pregătită, E hotărâtă și-ntărită, Făcând dreptatea – mai apoi – Să se reverse peste voi.

Isaia 6:12

Până va scoate Domnu-afară, Pe toți cei care sunt în țară Și până când ea o să fie Precum e o mare pustie.

2 Regi 23:27

„Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.”

2 Regi 17:23

De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.

2 Regi 17:6

Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

1 Regi 8:46

Dacă poporul a greșit – Căci pe pământ nu se găsește Un om cari nu păcătuiește – Și la ai săi vrăjmași, astfel, Rob va ajunge Israel – Fie-ntr-o tară-apropiată, Fie în una depărtată –

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Deuteronom 28:25

Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.

Geneza 13:16

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.

Iov 12:23

O scoate. Neamuri, El sporește Și-apoi tot El le nimicește.

Isaia 40:5

Atuncea doar, are să vie, Să se descopere, pe dată, Slava aceea minunată, Care este a Domnului. Ființele pământului, În clipa ‘ceea, vor putea, Cu toate, de a o vedea, Pentru că Domnul, negreșit, Este Cel care a vorbit.