Isaia 24:3 - Biblia în versuri 20143 Întreaga țară-i pustiită – De tot – și este părăsită, Pentru că Domnul a dorit Lucrul acesta, negreșit. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească3 Pământul va fi în întregime pustiit și jefuit, căci Domnul a rostit acest cuvânt. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20183 Pământul va fi în totalitate devastat și jefuit – pentru că Iahve a pronunțat acest cuvânt! Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Țara va fi pustiită și prădată, căci Domnul a spus acest lucru. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19313 Țara va fi golită de tot și pustiită de tot. Căci Domnul a vorbit cuvântul acesta. Gade chapit la |
Acum, voi munți din Israel, Să ascultați cuvântul spus De către Domnul Cel de Sus!” Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Spre munți, spre dealuri și spre văi, Spre ale râurilor căi, Către ruine pustiite, Către cetăți ce-s părăsite – Care ajuns-au ca să cadă În mâna neamurilor, pradă – Și sunt de râsul tuturor Popoarelor neamurilor.
În ziua ‘ceea, drugul care Era-mplântat într-un loc tare, Are să fie-ndepărtat, Căci va fi scos și-apoi, tăiat. Drugul acela va cădea Și-atunci povara ce ședea Asupra lui, va fi zdrobită. Ea o să fie nimicită De către Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu. Lucrul acest va fi-mplinit, Pentru că Domnul a vorbit.”
În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.
Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –
Cum s-a-ntâmplat preotului, O să se-ntâmple tuturor Celor care sunt din popor. Stăpânul va avea și el, A slugii soartă, iar – la fel – Stăpâna va păți – și ea – Precum slujnica ce-o avea. De-asemenea, cumpărătorul Va fi la fel ca vânzătorul, Iar cel care-mprumut a dat, Ca și cel cari s-a-mprumutat, Căci cel ce dă va fi la fel Ca și cel ce-i dator la el.
De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”