4 „Sidonule, ia seama bine! Ia seama și fie-ți rușine! Ascultă dar, ce vrea să-ți spuie Marea și-a mării cetățuie: „Iată că eu nu am avut Dureri de faceri. N-am născut. Fete să cresc, n-a trebuit Și nici tineri să fi hrănit.”
4 Să-ți fie rușine, Sidon, fortăreață a mării! Căci marea a vorbit, zicând: „N-am avut dureri, nici n-am născut; n-am îngrijit băieți, nici n-am crescut fete“.
4 Să îți fie rușine, Sidon, tu care ești o fortăreață a mării! Marea a vorbit astfel: «Nu am avut dureri, nici nu am născut. Nu am îngrijit băieți, nici nu am crescut fete.»
4 „Rușinează-te, Sidónule! Căci așa vorbește marea, tăria mării: «Nu am avut durerile nașterii și nu am născut; nu am ridicat feciori și nu am crescut fecioare».
4 Rușinează-te, Sidoane, căci așa vorbește marea, cetățuia mării: „Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete!”
4 Rușinează‐te, Sidoane! Căci marea a vorbit, Cetățuia mării, zicând: N‐am avut dureri de facere, nici n‐am născut, nici n‐am hrănit tineri, nici n‐am crescut fecioare.
De-a lămpii rază, niciodată, N-o să mai fie luminată. Glasuri de miri nu sunt în ea – Nici de mirese-asemenea. Toate, le va fi suferit, Pentru tot ce a făptuit: Pentru că negustorii cari Erau ai ei, au fost mai mari Decât toți ceilalți care sânt Pe fața-ntregului pământ; Pentru că fost-au amăgite Popoarele, fiind uimite De-a ei vrăjitorie mare;
Ei, ca hotare, au avut De la Sidon, cum ai trecut Înspre Gherar, până la Gaza, Mergând înspre Sodoma-n raza Gomorei, Țeboim, urmând Adma, în Leșa ajungând.
În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,
Israeliții au făcut – Din nou – lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. L-au părăsit Pe Domnul lor și au slujit – În urmă – Astarteelor. Au mai slujit și Baalilor Și dumnezeilor pe care Sidonul și Moabu-i are; I-au mai slujit și pe acei Care erau drept dumnezei Pentru al lui Amon popor, Și pe ai Filistenilor.
La împărații Tirului, Precum și ai Sidonului, La cei ce fost-au împărați Peste ostroave-ncoronați – Peste acele-ostroave care Se află dincolo de mare – De-asemenea am colindat.
Trimite-le-mpăratului Cari în Edom e-ncoronat, Celui ce e-n Moab aflat, Celui care este pe tron Peste copiii lui Amon, La împăratul Tirului Și la cel al Sidonului. Să le trimiți la împărați, Prin slujitorii lor aflați În Iuda, la Ierusalim, Care – după cum bine știm – Aduc din țara lor solia, La împăratul Zedechia.
Spune așa: „Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu A zis astfel: „Ia seama bine! Mare necaz am Eu pe tine, Sidonule! Dar, negreșit, Eu voi ajunge proslăvit În al tău mijloc – să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie – Atunci când am să-Mi împlinesc Cuvintele ce le rostesc Și-atuncea când sfințenia Mea, În tine, Mi se va vedea.