Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 23:12 - Biblia în versuri 2014

12 Spunând așa: „Iată, de-acum, N-ai să te bucuri nicidecum Tu care fost-ai dovedită A fi fecioară necinstită, Tu, fiică a Sidonului! Scoală, și-n a Chitimului Țară, să mergi să-ți cauți tihnă! Dar nu ai să găsești odihnă.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 El a zis: „Nu te vei mai bucura, o, fecioară asuprită, fiică a Sidonului! Ridică-te și du-te în Chitim, însă nici măcar acolo nu vei avea odihnă!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Iahve a zis: «O, fecioară exploatată, fiică a Sidonului, nu te vei mai bucura! Ridică-te și du-te în Chitim; dar nici măcar acolo nu vei avea odihnă!»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Și a zis: «Nu te vei mai veseli, fecioară dezonorată, fiică a Sidónului. Ridică-te, treci la Chitím, dar nici acolo nu vei afla odihnă!».

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 și a zis: „De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și a zis: Nu te vei mai bucura, fecioară apăsată, fată a Sidonului. Scoală‐te, treci la Chitim, nici acolo nu vei avea odihnă.

Gade chapit la Kopi




Isaia 23:12
21 Referans Kwoze  

În ea, nu vor mai fi văzute Vreun instrument, sau alăute; N-au să mai fie cântători Din fluiere, nici suflători Care din trâmbițe-au cântat Și cântări mândre-au înălțat. Nici meșteri nu au să mai fie Cari, meșteșuguri, au să știe. N-o să se-audă, bunăoară, Nici vuietul pietrei de moară.


„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.


Apoi, stejarii din Basan, Pentru lopeți, i-ai folosit. Cu fildeș, ei ți-au căptușit Al lavițelor tale șir, Pe cari le-au prins cu cimișir, Adus din depărtări, pe mare, Chiar din ostrovu-acela care, Chitim, se cheamă. Ai primit


„Vă depărtați, vă depărtați, Voi cei ce sunteți necurați!” – Li se striga – „Nu cumva, voi Să vă atingeți și de noi!” Când printre neamuri pribegeau Și fără țintă alergau, Li se zicea: „Să nu-ndrăznească, Aici, ca să mai locuiască!”


Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


Fecioară a Egiptului, Spre țara Galaadului Îndreaptă-te, mai repejor, Să aduci leac alinător! Degeaba întrebuințezi Atâtea leacuri, căci – cum vezi – Nu-i vindecare, pentru tine!


„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.


„Așează-te-ntr-un colțișor Și taci, fiica Haldeilor! Împărăteasă, tu să știi, Precum că nu ai să mai fii. Împărăteasa tuturor – Adică a-mpăraților – Nu-ți va mai spune nimenea.


Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.


Asta-i cetatea voastră, care Obârșie-n vechime-și are, Iar veselia se vădea Că și-a făcut sălaș în ea. Picioarele ce-o sprijineau, Până departe o purtau.


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


Niște corăbii, zăresc eu: Cei din Chitim au să sosească. Pe-Asur, au să îl nimicească, Și pe Eber. Pe negândite, Și ele fi-vor nimicite.”


De-a lungul țărmului de mare – Unde corabia își are Liman – ședea-va Zabulon. Hotarul său, înspre Sidon, Se va întinde. Isahar


Pân’ la Chitim, vă repeziți Ca în ostroave să priviți! Trimiteți la Chedar apoi Și bine uitați-vă voi, Ca să aflați dacă, cumva, S-a întâmplat așa ceva:


Niște corăbii vor veni Cari, din Chitim, se vor porni. Acestea vor înainta Și împotriva lui vor sta. El, deznădăjduit apoi, Se va întoarce înapoi Și o să fie – ne-ndoios – Atuncea, foarte mânios, Pe legământu-acela sfânt. Îi va căta pe cei ce sânt În contra legământului, Să-i capete de partea lui. Cu mâna-n sân, nu o să stea, Pentru că el va încheia Un pact, cu toți cei care sânt Potrivnici ăstui legământ.


Iavan avu pe Elișa, Tarșiș, Chitim și-n urma sa,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite