Isaia 23:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Domnul Și-a-ntins, în largul zării, Brațul, spre necuprinsul mării, Iar împărați-au tremurat. Apoi, din cer, porunci a dat, Cerând să fie nimicite Cetățile-n Canaan zidite,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ Domnul Și-a întins mâna peste mare și a făcut împărățiile să se cutremure. Cu privire la Canaan, a poruncit să-i fie nimicite fortărețele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Iahve Și-a întins mâna peste mare și a făcut să se cutremure regatele. Despre Canaan, El a poruncit să îi fie distruse fortărețele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Domnul și-a întins mâna asupra mării, a făcut să tremure împărățiile; a poruncit împotriva Canaánului, să-i fie nimicite fortărețele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Domnul Și-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărății; a poruncit nimicirea cetățuilor Canaanului

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ El și‐a întins mâna asupra mării, a clătinat împărățiile, Domnul a dat poruncă în privința Canaanului să‐i strice întăriturile.

Isaia 23:11 Referans Kwoze

Exodul 14:21

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Ioan 2:16

Iisus a zis, către acei Ce fac negoț cu porumbei: „Scoateți afară, tot ce-aveți Adus aici, și nu faceți, Din Templele lui Dumnezeu – Din Casele Tatălui Meu – O casă de negustorie! Așa ceva, să nu mai fie, Nicicând, aici! Ați auzit?!”

Marcu 11:17

„Nu știți ce, în Scripturi, se spune? „O casă, pentru rugăciune, E casa Mea – e un loc sfânt, Al tuturor, de pe pământ. Dar voi sunteți aceia cari, O peșteră, pentru tâlhari, Din ea, acuma, ați făcut!”

Zaharia 14:21

Iată că oalele pe care Țara lui Iuda-n ea le are – La care sunt adăugate Cele-n Ierusalim aflate – Vor fi-nchinate Domnului, Aflându-se în slujba Lui, Căci El e Domn al tuturor, Precum și Domn al oștilor. Cei care au să-I dăruiască Lui, jertfe, au să se slujească Numai de oalele acele, Ca să își fiarbă carnea-n ele. În Casa Domnului pe care, În fruntea ei, oștirea-L are, Atunci nu vor mai fi găsiți Aceia cari sunt Canaaniți.

Hagai 2:7

Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.

Nahum 1:14

Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”

Езекиел 31:16

De vuietul ce s-a făcut Atuncea când el a căzut, Popoare s-au cutremurat, Pentru că Eu l-am aruncat În locuința morților, Fiind asemenea celor Care în groapă se pogoară. În felu-acesta, bunăoară – Chiar în adâncuri de pământ – Copacii cari în Eden sânt S-au mângâiat – cei mai frumoși, Mai buni și cei mai rămuroși Cari în Liban erau aflați Și cari de ape sunt udați.

Езекиел 26:10

Numărul mare-al carelor Stârni-va, cu roțile lor, Praful ce-și lasă vălul lui Pe zidurile Tirului. De vuietele roților Și de-ale călăreților, Ajunge-vor cutremurate Chiar zidurile din cetate, Atunci când Nebucadențar Va trece mândru-n al său car – Prin porțile, în lături, date – Urmat de ale lui armate.

Ieremia 47:7

„Dar cum poate să se oprească Și cum să se mai liniștească, Dacă mânia Domnului, În contra Ascalonului Și-a coastei mării a-ndreptat-o, Neîncetat, și-a ațâțat-o?”

Isaia 25:2

Căci Babilonul, am văzut Că-n dărmături l-ai prefăcut. Morman de pietre a rămas Din el, în acest ultim ceas, Căci cetățuia întărită E o ruină părăsită. Iată, cetatea minunată – Cetatea cari a fost odată, Cetate a străinilor – E, spre mirarea tuturor, Din temelie, nimicită Și nu va fi, din nou, zidită.

Isaia 23:3

Iată că grâul Nilului Și secerișul râului, Care – pe ape mari – venea, Este venitul ce-l avea, Căci târg a fost, înfloritor, Al tuturor neamurilor.”

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

Isaia 2:19

În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Psalmi 71:3

Să-mi fii o stâncă, îmi doresc, Pe care să m-adăpostesc! Ai hotărât să-mi dai scăpare, Căci Tu ești stânca mea cea tare, Precum și cetățuia mea.

Psalmi 46:6

Iată că neamurile toate, Necontenit, sunt frământate Și-n urmă clătinate sânt Domniile de pe pământ. Dar iată, glasul Domnului Răsună, iar de groaza Lui, Întreg pământul se topește Și totu-n jur se prăpădește.

Geneza 9:25

Strigat-a: „Blestemat să fii Canaan! Fii robul robilor! Fii rob în fața fraților!” Apoi, a mai adăugat:

Isaia 5:25

Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 13:13

Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.

Isaia 14:26

Iată dar, hotărârea dată, Care se află îndreptată În contra-ntregului pământ Și-a celor care pe el sânt. Iată și brațul cel întins Care, pe neamuri, le-a cuprins.

Isaia 19:5

Apele mării vor seca Și-atunci râul se va usca,

Isaia 23:10

„Fiică a Tarsisului, iată, Poți a străbate țara toată Asemeni apelor din râu, Căci nu te strânge nici un brâu! Ești ca și Nilu-n drumul său, Căci nu ai jug pe gâtul tău!

Isaia 50:2

De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac

Езекиел 26:4

Mândrele ziduri înălțate, Atuncea, fi-vor dărâmate, Iar turnurile – vei vedea – Aceeași soartă vor avea. Chiar și țărâna răspândită În tine fi-va răzuită, Astfel încât – fără-ndoială – Ajunge-vei o stâncă goală.