Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 23:1 - Biblia în versuri 2014

1 Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 O rostire cu privire la Tyr. Gemeți, corăbii de Tarșiș, căci casa și portul vă sunt distruse! Din Chitim au primit această veste.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Urmează o profeție despre Tir. „Corăbii de Tarșiș, văitați-vă, pentru că fortăreața și portul vă sunt distruse! Din Chitim au primit această veste.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Profeție despre Tir. „Gemeți, corăbii din Tarșíș! Din cauza devastării, nu mai este nicio casă: venind din țara Chitím, le-a fost dezvăluit [aceasta].

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Prorocie împotriva Tirului: Bociți-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din țara Chitim le-a venit vestea aceasta.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Sarcina Tirului. Urlați, corăbii ale Tarsisului, căci este pustiit, așa că nu mai este în el nici casă, nici intrare! Din țara Chitim li se descoperă.

Gade chapit la Kopi




Isaia 23:1
32 Referans Kwoze  

Iavan avu pe Elișa, Tarșiș, Chitim și-n urma sa,


Pentru că vine ziua-n care A Filistenilor suflare Are să fie nimicită. În acea zi, va fi stârpită Și lumea care se vădea Precum că ajutor dădea, Fiind în slujba Tirului Și-asemeni a Sidonului. Căci Domnul o să-i nimicească Pe Filisteni și-o să zdrobească Și rămășița cea pe care Ostrovul, zis Caftor, o are.


La împărații Tirului, Precum și ai Sidonului, La cei ce fost-au împărați Peste ostroave-ncoronați – Peste acele-ostroave care Se află dincolo de mare – De-asemenea am colindat.


E împotriva tuturor Corăbiilor mărilor Care în Tarsis sunt aflate Și-a lucrurilor minunate Care astfel au fost făcute, Încât sunt, la privit, plăcute.


Pân’ la Chitim, vă repeziți Ca în ostroave să priviți! Trimiteți la Chedar apoi Și bine uitați-vă voi, Ca să aflați dacă, cumva, S-a întâmplat așa ceva:


Spunând așa: „Iată, de-acum, N-ai să te bucuri nicidecum Tu care fost-ai dovedită A fi fecioară necinstită, Tu, fiică a Sidonului! Scoală, și-n a Chitimului Țară, să mergi să-ți cauți tihnă! Dar nu ai să găsești odihnă.


La Tars, corăbii s-au făcut, Cu care Iosafat a vrut, Pân’ la Ofir, ca să se ducă, De unde, aur, să aducă. La Ețion-Gheber apoi, Corăbiile cele noi S-au sfărâmat și n-a putut S-aducă aur, cum a vrut.


Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsul. Lângă ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le-a construit. Din Tars, corăbii au venit O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș apoi au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.


Niște corăbii vor veni Cari, din Chitim, se vor porni. Acestea vor înainta Și împotriva lui vor sta. El, deznădăjduit apoi, Se va întoarce înapoi Și o să fie – ne-ndoios – Atuncea, foarte mânios, Pe legământu-acela sfânt. Îi va căta pe cei ce sânt În contra legământului, Să-i capete de partea lui. Cu mâna-n sân, nu o să stea, Pentru că el va încheia Un pact, cu toți cei care sânt Potrivnici ăstui legământ.


În anu-al unsprezecele, Când ziua-ntâia începea În lună, eu m-am pomenit Cum că la mine a venit, Atunci, Cuvântul Domnului


Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.


Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.


Cetățile sunt dărâmate, Iar casele sunt încuiate. Pustii sunt casele acele, Căci nimeni nu mai intră-n ele.


Hotarele cele pe care Țara Moabului le are, De țipete-s înconjurate, Căci bocete nenumărate Răsună pân’ la Eglaim Și până la Beer-Elim.


Fugit-au toți, înspăimântați, De parcă sunt, de vânt, luați, De vântul care s-a pornit Să bată dinspre răsărit, Sfărâmând corăbiile care, Din Tarsis, au plecat pe mare.


Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsisul. Cu ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le cârmuia Prin slujitorii ce-i avea. Din Tars – precum s-au învoit – Mereu, corăbii au venit, O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș, apoi, au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.


Hiram, cel care împărat Fusese-n Tir încoronat, Când auzi că Solomon Era pe al lui David tron, În grabă, slujitori trimise, La curtea lui, căci îl iubise Mereu, pe David, pe-al său tată.


Coteau de-acolo, înapoi, Spre Rama, ajungând apoi, Lângă cetatea ‘ceea tare A Tirului, ieșind la mare, Spre Hosa, după ce-au tăiat Acel ținut, Aczib, chemat.


Niște corăbii, zăresc eu: Cei din Chitim au să sosească. Pe-Asur, au să îl nimicească, Și pe Eber. Pe negândite, Și ele fi-vor nimicite.”


O, vai și-amar va fi de tine, Cât ești de mare, Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon și-n Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă, s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,


Zicând: „La Tarsis, să veniți Voi toți cei care locuiți Pe țărm și-apoi, bociți-vă, Mereu, și tânguiți-vă!


Și-mi zise: „Fiu al omului, Tirul să râdă-a cutezat, Zicând: „Ha! Ha!” – când s-a uitat Către Ierusalim. „Lovită Este acum și e zdrobită Poarta popoarelor! Apoi, Se vor întoarce înapoi, La mine, toți. Voi fi bogat, Iar el, doar un pustiu, uscat!”


Apoi, stejarii din Basan, Pentru lopeți, i-ai folosit. Cu fildeș, ei ți-au căptușit Al lavițelor tale șir, Pe cari le-au prins cu cimișir, Adus din depărtări, pe mare, Chiar din ostrovu-acela care, Chitim, se cheamă. Ai primit


Strigăte mari și jalnice Și țipete amarnice Vor scoate, din pricina ta. Doar în cenușă ei vor sta Și de necazul tău cel mare, Pe cap, țărână-au să-și presare.


Grăbit, Iona s-a ridicat Și înspre Tars a alergat, Departe – după gândul lui – Ascuns de Fața Domnului. La Iafo – astfel – a venit, Unde-o corabie-a găsit. A dăruit prețul cerut Și a pornit cu-al său avut Spre Tars, spunându-și tot mereu Că va scăpa de Dumnezeu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite