Isaia 22:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ De-aceea zic: „Nu vă uitați La mine, ci să mă lăsați Să plâng amar. Nu stăruiți Mângâietori ai mei să fiți, Pentru necazul cel pe care Sărmanul meu popor îl are!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Astfel, am zis: «Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu încercați să mă consolați pentru distrugerea poporului meu!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ De aceea am zis: «Întoarceți-vă privirea de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu vă pripiți să mă mângâiați pentru ruina fiicei poporului meu!».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ De aceea am zis: Priviți încolo de la mine, să plâng cu amar. Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru pierderea fiicei poporului meu.

Isaia 22:4 Referans Kwoze

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Matei 2:18

Țipăt s-a auzit în Rama! Se plânge mult și se bocește; Rahela, fiii, își jelește Și, mângâieri, ea nu voia Căci pe copii nu-i mai avea.”

Miheia 1:8

De-aceea plâng necontenit, Bocesc și umblu dezbrăcat, Desculț, strigând încrâncenat, Asemenea șacalului Și gem, asemeni struțului.

Ieremia 31:15

În acest fel, Domnu-a vorbit: „Un țipăt greu s-a auzit Din Rama. Plânsul este mare, Iar lacrimile sunt amare. Rahela, pruncii, și-i jelește Și mângâiere nu voiește, Căci pruncii ei dragi nu mai sânt!”

Ieremia 13:17

Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.

Psalmi 77:2

Când în necaz mă aflu eu, Iute mă-ndrept spre Domnul meu. Întinse, mâinile mi-au stat, Întreaga noapte, ne-ncetat. Sufletul meu, plin de durere, Nu mai vrea nici o mângâiere.

Luca 19:41

Lângă cetate, S-a oprit Iisus și-apoi, a-nvăluit, Cuprinsul ei, într-o privire, Plângând, pentru acea zidire.

Luca 1:2

La noi – cum ne-au încredințat Cei cari cu ochii au văzut Tot ce a fost de la-nceput Și fiecare a sfârșit, Apoi, Cuvântul de-a slujit –

Matei 26:75

Și-ndată și-a reamintit Tot ce Iisus i-a povestit: „Petre, îți spun adevărat, Că încă nu va fi cântat Cocoșul – chiar în noaptea asta! – Și-atunci, când va veni năpasta, Chiar tu, de Mine, de trei ori, Ai să te lepezi, până-n zori.” Cu inima îndurerată, De remușcare măcinată, Petru – cu chipul ca de var – Plecă să-și plângă-al său amar.

Ieremia 8:18

„Durerea, vreau să mi-o alin, Dar inima-mi geme de chin.

Ieremia 6:26

Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Isaia 33:7

Toți cei viteji strigă afar’, Iar solii păcii plâng amar.

Isaia 15:3

Pe uliți – în cetăți și-n sate – De spaimă oameni-s cuprinși Și doar cu saci toți sunt încinși. Pe-acoperișuri și-n piețe Se pot zări doar triste fețe Care de plâns, topite sânt, Căci geme tot, pe-al lor pământ.

Ieremia 9:18

Să vină și să se grăbească, Un cântec să alcătuiască, De jale, numai despre noi, Ca să putem plânge apoi!

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Езекиел 27:31

Ei capetele au să-și radă, Atuncea când au să te vadă Și au să afle ce-ai pățit. În saci doar, se vor fi-nvelit, Căci ei, în suflet, au s-adune Nespus de multă-amărăciune, Plângându-te, plini de-ntristare.

Estera 4:1

Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.

Езекиел 21:11

A dat-o spre-a fi lustruită, De mână ca să stea lipită. E ascuțită sabia Și lustruită este ea, Căci să-narmeze se gătește, Pe cel care măcelărește.