Isaia 2:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cei mici vor trebui să știe Că scoborâți ei au să fie Și că smeriți vor fi cei cari Se dovedesc a fi mai mari. Cu toți să fie-ncredințați, Precum că nu vor fi iertați.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Omul va fi umilit, fiecare se va smeri – nu-i ierta!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Omul va fi umilit, fiecare se va smeri. Nu îi (vei) ierta!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Omul va fi umilit și bărbatul va fi înjosit. Nu-i vei ierta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ De aceea cei mici vor fi coborâți și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și omul de rând se pleacă și bărbatul cel mare se smerește: de aceea nu‐i ierta.

Isaia 2:9 Referans Kwoze

Isaia 5:15

Și astfel, cei care mici sânt, Puși au să fie la pământ. Vor fi smeriți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari. Privirile trufașe – toate – În acel timp, vor fi plecate.

Romani 3:23

Căci toți, precum e a lor fire, Ajuns-au de-au păcătuit Și-n felu-acesta, s-a vădit Cum că lipsiți au fost, mereu, De slava de la Dumnezeu.

Marcu 3:29

Dar hula, contra Duhului Cel Sfânt, nu va avea iertare, Fiind păcatul cel mai mare, Ce va rămâne pe vecie – Acesta-i bine să se știe!”

Isaia 27:11

Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.

Neemia 4:5

Greșeala lor nu o ierta Și nu șterge, din fața Ta, Păcatul ce l-au săvârșit, Pentru că ei i-au necăjit Pe-aceia care se trudesc, Din greu, și zidu-l construiesc!”

Iosua 24:19

Iosua a vorbit apoi: „Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi, Pentru că sfânt e Dumnezeu, Și e gelos. De-aceea, eu Vă spun de-acuma, ca să știți: Nu veți scăpa nepedepsiți. Fărădelegea săvârșită Va primi plata cuvenită. Aflați dar, că nici un păcat, De Domnul, nu va fi iertat.

Coloseni 2:23

Și-o omenească-nvățătură – Par a avea – se poate spune – O față de înțelepciune. O închinare au – voită – Au o smerenie anumită Și o asprime, totodată, Care, față de trup, se-arată; Dar toate-acestea – pot să zic – Că nu au preț, că sunt nimic, Față de gâdilarea firii Ce aparține omenirii.”

Ieremia 18:23

Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”

Isaia 57:9

Cu untdelemn, mergi la-mpărat. Îți înmulțești, neîncetat, Miresmele. Toți solii tăi Pornesc pe-ndepărtate căi Și te apleci, încetișor, Spre locuința morților.

Psalmi 62:9

Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.

Psalmi 49:2

Să ia aminte mici și mari. Să ia aminte toți cei cari, Săraci – în lume – sunt aflați, Dar și cei care sunt bogați.

Coloseni 2:18

Deci, nimeni să nu reușească, Apoi, cumva, să vă răpească, Premiul, neprețuit de mare, Pentru a voastră alergare, Făcându-și numai voia lui, Printr-o smerenie-a omului Și printr-un fel de închinare, Spre-a îngerilor venerare, Amestecându-se, astfel, În niște lucruri, pe cari el Nu le-a văzut și nu le știe, Umflat fiind, doar de-o mândrie Deșartă, care s-a născut Din gânduri ce au apărut Prin ce-a putut ca să rodească, Din firea lui, cea pământească,

Psalmi 59:5

O, Doamne al oștirilor Și al lui Israel popor, Scoală acuma! Te grăbește Și neamurile pedepsește! Să nu ai milă și-ndurare Față de vânzătorii care, Iată, au fost descoperiți Precum că sunt nelegiuiți!

Isaia 5:16

Domnul oștirilor, de-ndat’, Are să fie înălțat, Căci Dumnezeu va fi sfințit Doar prin dreptate, negreșit.