Isaia 2:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ Ochiul celui arogant va fi smerit și mândria oamenilor va fi răsturnată. Doar Domnul va fi înălțat în ziua aceea!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Ochiul celui arogant va fi smerit și mândria oamenilor va fi răsturnată. Doar Iahve va fi înălțat în acea zi!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Ochii semeți ai omului vor fi umiliți și mândria bărbaților va fi înjosită; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Omul va trebui să-și plece privirea semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Ochii cei mândri ai omului vor fi smeriți și trufia bărbaților va fi plecată și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea.

Isaia 2:11 Referans Kwoze

Psalmi 18:27

Poporul care e smerit, De Tine este mântuit. Priviri trufașe dovedite, În fața Ta vor fi smerite.

Isaia 2:17

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Isaia 24:21

În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.

Isaia 13:11

Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!

Isaia 12:4

Atunci, veți zice: „Lăudați Cu toți, pe Domnul, și chemați Numele Lui! Mereu vestiți Lucrarea Lui și pomeniți Mărimea Numelui Său Sfânt, Printre toți cei de pe pământ!

Miheia 4:6

„În ziua ‘ceea, Eu – vă spun – Pe toți cei șchiopi, am să-i adun, Pe cei pe cari i-am izgonit Și pe cei cari i-am chinuit.

Osea 2:18

Cu cei care, popor, Îmi sânt, Am să închei un legământ. El, încheiat, o să mai fie Cu fiarele de pe câmpie, Cu neamul zburătoarelor Precum și-al târâtoarelor. Arcul îl voi sfărma în țară, Și sabia. Voi scoate-afară Orice unealtă de război, Căci liniște le dau apoi.

Езекиел 39:22

Toți cei din casa cea pe care Neamul lui Israel o are Vor ști, atunci, precum că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu. Lucrul acesta au să-l știe, Din acea zi, în veșnicie.

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.

2 Corinteni 10:17

Ci „când dorește cineva, Ca să se laude, cumva, Are să-i fie-ngăduit, Numai în Domnul, negreșit.”

2 Corinteni 10:5

Noi răsturnăm, necontenit, Tot ceea ce s-a izvodit În mințile oamenilor Și orice înălțime-a lor Care-mpotrivă-i stă, mereu, Cunoașterii lui Dumnezeu; Și orice gând – neîndoios – Rob, ascultării lui Hristos, Dorim ca să îl facem noi.

Luca 18:14

Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Zaharia 9:16

Acela care, tot mereu, Le este Domn și Dumnezeu – Atunci – o să le dea scăpare, Pentru că ei sunt turma care Cuprinsă-i în poporul Său Și-i va scăpa de orice rău!

Țefania 3:16

Când va veni timpul acel, Ierusalimului astfel I se va spune: „Nu te teme Tu, de nimic, în orice vreme! Sionule, să te zorești Și brațele să-ți întărești!”

Țefania 3:11

Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!

Miheia 5:10

„Când acea zi are să vie” – Domnul a zis – „îți nimicesc Caii și carele-ți zdrobesc.

Obadia 1:8

Domnul a zis: „Nu îi pierd Eu, Astăzi, precum e planul Meu, Pe înțelepții cei pe care Țara Edomului îi are? Nu fac priceperea să piară Acum, de la Esau din țară?

Amos 9:11

În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.

Ioel 3:18

Mustul va picura din munți; De pe-ale dealurilor frunți, Va curge lapte. În pârâuri Și în ale lui Iuda râuri, Apă, mereu, are să fie, Iar un izvor are să vie Tocmai din Casa Domnului, Udând valea Sitimului.

Osea 2:21

Domnul a zis: „În acea zi, Voi asculta; va auzi Cerul, ce rugi s-au înălțat, Pentru că fi-va ascultat Pământul cari, la rândul lui,

Osea 2:16

Când acea zi are să vie, Ea are să Îmi spună Mie” – Domnul a zis – „Al meu bărbat”, Căci nu-Mi va zice, niciodat’, „Stăpânul meu”. Eu îi voi scoate,

Езекиел 39:11

Un loc de-nmormântare, vreau, În acea zi, lui Gog, să-i dau. Îi dau un loc, iar locu-acel Are să fie-n Israel, La Marea Moartă, negreșit, În partea ei de răsărit. Va astupa mormântul lui, Cărarea trecătorului. Acolo, fi-va îngropat Gog, cu toți cei ce l-au urmat. Valea în care, îngropați, Vor fi cei ce-s cu Gog aflați, „Valea mulțimii adunată De Gog”, are a fi chemată.

Езекиел 38:19

„O spun, în a Mea gelozie Și-n focu-aprins de-a Mea mânie: În acea zi, în ceasu-acel, Are să fie-n Israel Mare cutremur. Dintr-odată, Țara va fi cutremurată.

Езекиел 38:14

Tu, fiu al omului, vorbește Și-n acest fel îi prorocește, Lui Gog: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Atuncea când, Pe-al Meu popor ai să-l vezi stând În liniște, în țara lui, Pe munții Israelului, Din țara ta tu ai să vii –

Ieremia 9:24

Vreau să se laude doar cel Care înțelepciune are De-a Mă cunoaște și cel care Este încredințat că Eu Sunt Domnul, Cel care – mereu – Milă vădește și arată Numai o dreaptă judecată, Făcând dreptate pe pământ! Oameni-acești, pe plac, Îmi sânt!”

Isaia 52:6

De-aceea-n văzul tuturor, Voi face ca al Meu popor Să Îmi cunoască al Meu Nume. Va auzi întreaga lume, În ziua ‘ceea, că vorbesc Și „Iată-Mă!”, am să rostesc.

Isaia 37:23

Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!

Isaia 30:23

Atuncea, Domnul va avea Grijă ca ploaie să îți dea, Peste pământu-nsămânțat Și pâine el îți va fi dat. Ogoarele scăldate-n soare Îți vor da pâine hrănitoare. Turmele tale, necuprinse, Vor paște pe pășuni întinse,

Isaia 29:18

Surzii de-auz vor avea parte, Pentru cuvintele din carte. Orbii vor fi tămăduiți; Din neguri, fi-vor izbăviți Pentru că și ei vor putea, În vremea ‘ceea, a vedea.

Isaia 28:5

Când acea zi are să vie, Domnul oștirii o să fie Ca o cunună minunată, Ca o podoabă nestemată, Pentru cei cari sunt rămășiță Din a poporului Său viță.

Isaia 26:1

Atunci – în ziua ‘ceea – are Ca să se cânte o cântare, Pe plaiurile minunate Aflate-n Iuda: „O cetate Avem, acuma” – au să spună Cuvintele ce-au să se pună În acel cântec. „Ea e tare, Iar Dumnezeul nostru are Ca mântuire să ne dea. Zid de-apărare, ne e ea.

Isaia 25:9

În acea zi, când se adună, Poporu-ntreg are să spună: „Acesta este Dumnezeu, În cari ne-am încrezut mereu, Ca mântuire să primim! Acum, hai să ne veselim În mântuirea cea pe care A dat-o pentru fiecare!

Isaia 12:1

În acea zi, vei zice: „Eu Te laud Doamne, tot mereu, Pentru că fost-ai supărat, Însă acum ne-ai mângâiat! Mânia Ta s-a potolit Și izbăvire am primit!”

Isaia 4:1

Șapte femei au a se duce, Ca un bărbat ele s-apuce Și ca să îi vorbească-apoi: „Haine și pâine, avem noi. Nu trebuie să cheltuiești Cu noi, ci doar să-ngăduiești Ca al tău nume să-l purtăm Și de ocară să scăpăm!”

2 Tesaloniceni 1:10

Când va veni ziua cea mare, În care, El – în fiecare Din ai Săi sfinți – e proslăvit Și, cu uimire, e privit, În toți cei ce vor fi crezut; Cât despre voi, noi am văzut, Precum că mărturia noastră, Crezută este-n fața voastră.

2 Samuel 22:28

Tu mântuiești poporul care Smerit este, sub mâna-Ți tare. Când Îți îndrepți, către pământ, Privirea Ta, cei mândri sânt La locul lor aduși, căci iată, Cu toți sunt scoborâți, de-ndată.

Psalmi 20:8

Ei se îndoaie, cad apoi, Dar în picioare vom sta noi, Căci și atuncea când picăm – Iată – din nou, ne ridicăm.

Psalmi 46:10

„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”

Proverbe 30:13

Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați.

Isaia 23:9

Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!

Miheia 2:3

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Nenorocirea – Mă gândesc – Peste ăst leat s-o repezesc. De-aceasta, nu se va putea Să se ferească nimenea. Necazul când are să vină, Nimeni nu va putea să-și țină Sus capul, căci vremile-acele Au să se-arate foarte rele.

Psalmi 18:28

Tu Doamne-aprinzi lumina mea. Tu-mi luminezi, de-asemenea, Bezna ce este-n jurul meu.

Psalmi 46:11

Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – Se vădește.

Psalmi 94:2

Tu – care ești judecător Peste acest pământ – grăbește Și o răsplată dăruiește, La toți cei mândri, potrivit Cu ceea ce au săvârșit!

Proverbe 16:5

Trufașa inimă-i mereu Scârbă-n fața lui Dumnezeu; Dar hotărârea Sa-i luată: Nepedepsită, nu-i lăsată.

Isaia 10:12

Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,

Isaia 14:15

Dar la pământ ai fost trântit! Din înălțimi, te-ai pomenit În locuința morților, În negura mormintelor!

Isaia 40:23

Pe voievozi, El îi preface Într-un nimic. La fel le face Judecătorilor cari sânt Pe fața-ntregului pământ.

Ieremia 12:9

Ajuns-a moștenirea Mea, A fi, acum, ca pasărea De pradă, ce-i împestrițată Și care e înconjurată De alte păsări, tot de pradă, Ce o așteaptă ca să cadă?” „Mergeți pe câmpuri, să strigați Și fiarele să le-adunați! Să vină dar, aici, la noi, Ca să mănânce mai apoi!”

Daniel 4:34

După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.