Isaia 17:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cetățile cele-ntărite – Atuncea – fi-vor risipite, Asemenea ruinelor Aflate-n vârful munților Sau prin păduri, pentru că – iată – Va fi precum a fost odată, Când oamenii le-au părăsit Înspăimântați și au fugit Din fața fiilor pe care Neamul lui Israel îi are. Când acea vreme o să vie, Totul va fi ca o pustie!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustietate!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ În acea zi, orașele lor fortificate vor fi abandonate ca cele ale hiviților și ca ale amoriților pe care le-au lăsat în fața israelienilor. Totul va fi un teritoriu nelocuit!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca locurile părăsite din pădure sau de pe vârful [muntelui] pe care le-au abandonat dinaintea fiilor lui Israél: va fi devastare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ În ziua aceea cetățile sale întărite vor fi ca locurile părăginite dintr‐o pădure și ca vârful muntelui pe care l‐au părăsit ei în fața copiilor lui Israel. Și va fi o pustiire.

Isaia 17:9 Referans Kwoze

Isaia 27:10

Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.

Miheia 7:13

‘Nainte să se împlinească Lucrul acesta, pustiită Țara va fi și nimicită, Din pricina celor pe care, Locuitori, în ea, îi are, Și din pricina relelor Făcute de al ei popor.

Miheia 6:16

Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”

Miheia 5:11

Toate cetățile, aflate În țară, fi-vor dărâmate. Și cetățuile, voiesc – Atunci – să ți le nimicesc.

Amos 7:9

‘Nălțimile ce se arată Drept ale lui Isac, pe dată, La pustiesc și – ia aminte – Toate locașurile sfinte Pe cari le are Israel, N-am să le cruț, în nici un fel, Căci le dărâm. Le voi strica Și sabia voi ridica Asupra casei cea în care, Ieroboam este mai mare.”

Osea 10:14

O zarvă o să se stârnească, Poporul ca să ți-l lovească. Cetățile tale-ntărite, Atuncea, fi-vor nimicite, Căci o să fie-atunci, la fel, Precum la Șalman-Bet-Arbel, Când mama a căzut zdrobită, Fiind de-ai ei prunci însoțită.

Isaia 17:8

Nu va privi către altare, Căci sunt a mâinii lui lucrare. Nu va privi la ce-a știut Degetul lui să fi făcut. Nu va privi la cei pe care, Drept idoli, Astarteea-i are Și nici la stâlpii ridicați, Cari soarelui sunt închinați.

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.