Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 17:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cetățile ce s-au aflat În Aroer, sunt părăsite, Iar turmele – nestingherite – Acolo au să pășuneze Și-n pace au să înnopteze.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Cetățile Aroerului vor fi părăsite. Ele vor fi lăsate turmelor; acestea se vor culca acolo, și nu va fi nimeni care să le înspăimânte.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Orașele Aroerului vor fi abandonate. Ele vor fi lăsate turmelor care se vor culca acolo nederanjate de nimeni.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Cetățile din Aroér vor fi părăsite, vor deveni [locuri] pentru turme: ele se vor culca și nu va fi cine să le înspăimânte.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Cetățile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; și se vor culca și nimeni nu le va speria.

Gade chapit la Kopi




Isaia 17:2
17 Referans Kwoze  

Iată, din Raba, face-voi, Ocol pentru cămile-apoi. Din țara fiilor pe care Poporul lui Amon o are, Voi face stână pentru oi. Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”


Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.


Al mării mal are să fie Izlaz pe care au să vie Turme de oi, la pășunat. Acolo, își vor fi-nălțat Păstorii, colibele lor, Chiar lângă târla oilor.


Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.


Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.


Fiii lui Gad au construit Dibonul. Tot ei au zidit Și Atarotul și-Aroerul,


Pe drum să ieși și să pândești, Acum, tu care locuiești În Aroer! Întreabă dar, Pe cel care este fugar Și de pieire a scăpat: „Hai spune, ce s-a întâmplat?”.


„Am luat țara-n stăpânire Și-am dăruit-o moștenire: O parte Rubeniților, Și-apoi alta Gadiților, Așa după cum ei îmi cer. Le-am dat ținutul Aroer Cari, pe Arnon, e așezat Și de asemeni, le-am mai dat, Muntele Galaadului – Jumate din cuprinsul lui – Și cu cetățile pe care, Acel ținut muntos le are.


Când ziua ‘ceea va apare, O să hrănească fiecare, O juncă doar și două oi.


Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.


Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,


Și nu vei mai fi tulburat, De nimenea. Ci căutat Vei fi, pentru bunăvoință.


Ele vor dărui, apoi, Un lapte-atât de-mbelșugat, Încât cu toți vor fi mâncat Smântână numai. Cei din țară, Parte atunci, vor avea iară, De miere și smântână. Iată,


Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.


Ocările de ei purtate, Cu toate ale lor păcate Și făr’delegile avute Cari împotrivă-Mi sunt făcute, Vor fi uitate când ei, iară, În liniște vor sta în țară, Fără să fie tulburați


Astfel, Gadiții au luat Iazerul și-au mai căpătat Cetățile-n Galaad aflate; Au mai primit și jumătate Din tot acel ținut pe care, Poporul lui Amon îl are. Spre câmpul Aroerului – Cari are Raba-n fața lui –


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite