Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 16:11 - Biblia în versuri 2014

11 Precum o harfă, tot mereu, Pentru Moab, sufletul meu Plânge acum. Inima mea Se tânguie de-asemenea, Și pentru Chir-Hares. Dar iată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 De aceea Îmi plânge ființa ca o liră pentru Moab, Îmi plânge sufletul pentru Chir-Hareset.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Astfel, inima Îmi plânge ca o liră pentru Moab; și sufletul Meu jelește pentru Chir-Hareset.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 De aceea freamătă măruntaiele mele ca o harpă pentru Moáb și interiorul meu pentru Chir-Harés.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 De aceea măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares.

Gade chapit la Kopi




Isaia 16:11
10 Referans Kwoze  

Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.


„Dacă-n Hristos, cumva, apare, În rândul vostru, o-ndemnare, Sau dacă e vreo mângâiere, Pe care dragostea o cere, Sau dacă e o legătură A Duhului, sau o măsură De milostenie și-ndurare,


Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.


Când de Moab își amintește, Ca și un fluier se jelește Inima, tristă, pentru el. Pentru Chir-Heres, e la fel: Ca și un fluier, inima, Cântul de jale, și-l urma, Pentru cei care se vădesc Cum că acolo locuiesc Și pentru-averile avute Care acuma sunt pierdute.


Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.


„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”


„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.


Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.


Pentru Moab, gem și jelesc. Pentru cei care locuiesc În Chir-Hares, suflarea toată Numai suspine o să scoată.


„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite