Isaia 12:3 - Biblia în versuri 2014

³ Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Cu bucurie veți scoate apă din izvoarele mântuirii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele salvării.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ De aceea veți scoate cu veselie apă din izvoarele mântuirii.

Isaia 12:3 Referans Kwoze

Revelația 22:17

Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!

Revelația 22:1

„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.

Revelația 7:17

Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Ioan 1:16

Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.

Psalmi 36:9

Izvorul vieții e la Tine. Lumina care-n lume vine, Noi – cei cari pe pământ suntem – Numai prin Tine o vedem.

Кынтаря кынтэрилор 2:3

„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.

1 Samuel 2:1

Rugându-se, Ana a spus: „În Dumnezeul Cel de Sus, Se bucură inima mea. Prin El, putere voi avea. Puterea mea, El a-nălțat-o Și nimeni n-a mai clătinat-o. Gura mi s-a deschis, pe dată, Contra vrăjmașilor, căci iată, Se bucură sufletul meu, De sprijinul lui Dumnezeu.

Isaia 41:18

Voi face, râuri să țâșnească Pe dealuri și să izvorască Ape în văi, iar în pustie, Voi face iazuri ca să fie. Peste pământ uscat apoi, Va trece-al apelor șuvoi.

Езекиел 47:9

Astfel, orice făptură vie Care se mișcă și-o să fie Prin locurile ce-s aflate Lângă acest râu așezate, Are să poată să trăiască. Mulți pești au să se mai găsească, Mereu, în apa râului. Pe unde trece, apa lui Are să deie sănătate La apele în cale-aflate. Oriunde-ajunge râu-acel, Viață, are să deie el.

Psalmi 87:7

Aceia care au cântat – Și cei ce joacă – au strigat: „Izvoarele – vedem prea bine – Cum că aflate sunt, în Tine.”

Zaharia 13:1

În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.