Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 10:32 - Biblia în versuri 2014

32 La Nob, o zi – de stat – mai are Și face semn de-amenințare Spre muntele Sionului Și-apoi Ierusalimului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

32 Astăzi va face un nou popas la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Astăzi va face o nouă oprire la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului și dealul Ierusalimului.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Încă o zi se oprește la Nob, amenință cu mâna muntele Fiicei Siónului, colina Ierusalímului”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 chiar azi se va opri în Nob. El își clatină mâna la muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului…

Gade chapit la Kopi




Isaia 10:32
21 Referans Kwoze  

David, spre Nob, s-a îndreptat, La preotul ce s-a chemat Ahimelec. Din depărtare, El l-a zărit, și-n graba mare, Preotu-n față i-a ieșit Și plin de teamă, i-a vorbit: „Singur venit-ai pe la mine? De ce nu-i nimenea cu tine?”


Iată că mâna Mi-o ridic Eu, împotriva lor, și zic: Ajunge-vor ele să cadă, Curând, supușilor lor, pradă, Căci Domnul oștii m-a trimis Să împlinesc tot ce a zis.


Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.


Ca o femeie o să fie Egiptul, când are să vie Timpul acela. Tremur mare, Îl va-ncerca pe fiecare, Când va vedea asupra lui, Brațul întins al Domnului.


Saul, îndată, a trecut Prin ascuțișul sabiei, Cetatea Nob. Bărbați, femei, Tineri, bătrâni, copii și prunci, Uciși au fost, cu toți, atunci. A mai ucis cirezi de boi, Măgari și turmele de oi. Nimeni – din Nob – nu a scăpat, Căci Saul nu a arătat Cruțare, vrând să nimicească Toată cetatea preoțească.


De arc și scut sunt sprijiniți; Sunt fără milă și cumpliți. Pe cai puternici călăresc Și către tine se pornesc Să simți focul războiului, Tu, fiică a Sionului!”


Pe-un munte gol, să ridicați Un steag și să vă înălțați Glasul, făcând semne din mână, Celor cari trebuie să vină La poarta-asupritorilor!


Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.


Dar totuși, iată, Dumnezeu A zis așa: „Popor al Meu Cari în Sion ești așezat, Să nu te temi dar, niciodat’, De-Asirian; el te lovește Cu-a lui nuia și își rotește Toiagul pe deasupra ta, La fel după cum se purta Egiptu-n vremea-ndepărtată.


În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.


Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.


La Anatot au locuit; Unii la Nob s-au stabilit. Alți-n Hanania au stat,


Doeg – cel care Edomit Era, și care l-a slujit Pe Saul – zise: „L-am văzut Pe David, când el a trecut Pe la Ahimelec – cel care, Pe Ahitub, părinte-l are. El, preot este, împărate, Chiar în a Nobului cetate.


Iată, se-mprăștie de tot Madmena. Fug înspăimântați Cei cari în Ghibea sunt aflați.


Trimiteți miei, în dar, de-ndat’, Pentru al țării împărat! Din Sela, al vost’ dar să vie, Pe drumurile din pustie, Până la muntele pe care Fiica Sionului îl are!


David, în aceste fel, a zis: „Când împăratul m-a trimis La tine, el mi-a poruncit: „Veghează dar, necontenit, Să nu mai afle nimenea, Nimic, despre porunca mea, Cu care te-am trimis la drum, Sau despre ce-am vorbit acum!” De-aceea, eu am stabilit Un loc în care, negreșit, Urmează să mă întâlnesc Cu oamenii cari mă-nsoțesc.


Fapte avut-a Ezechia, Cari i-au vădit credincioșia, Iar după-acestea s-a-ntâmplat Ca el să fie atacat De Sanherib, de-acela care Era-n Asiria mai mare. El a lovit pe negândite, Toate cetățile-ntărite Aflate-n Iuda, căci voia, În stăpânire să le ia.


Când Ezechia a văzut Că Sanherib a început Lupta gândind să izbutească Ierusalimul să-l robească,


În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”


Apoi, cetatea cea chemată Drept Ariel, împresurată Are să fie. Vor răzbate Plânset și geamăt, din cetate, Iar pentru Mine-n timpu-acel, Ea fi-va ca un Ariel.


Căci rana care o cuprinde E fără leac și se întinde Spre a lui Iuda țară, unde, Pân’ la poporul Meu pătrunde, Adică pân’ la poarta lui Și a Ierusalimului.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite