Isaia 10:27 - Biblia în versuri 201427 În acea zi, va fi luat Jugul care a apăsat Pe umărul și gâtul tău Și care te-a chinuit rău. Ba încă jugul va crăpa, Atuncea când tu vei scăpa, Din pricina grăsimii care S-a adunat, fără-ncetare. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească27 În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201827 În acea zi, îți va fi luată greutatea lor de pe umeri și jugul lor de pe gât. Acel jug va fi distrus din cauza grăsimii. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202027 În ziua aceea, va fi îndepărtată povara de pe umerii tăi, va fi sfărâmat jugul de pe grumazul tău, jugul va fi distrus înaintea abundenței. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu27 În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193127 Și va fi așa: în ziua aceea sarcina sa se va depărta de pe umărul tău și jugul său de pe grumazul tău și jugul se va sfărâma de mult untdelemn. Gade chapit la |
A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc
Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.
Munți din Ghilboua! Peste voi, Rouă să nu cadă, nici ploi! De-acum și până-n veșnicie, Câmpii, pe voi, să nu mai fie, Să nu mai dea pârga pe care O dăm drept dar, pentru mâncare! Pentru că iată, aruncate, Acolo-s scuturile toate Pe cari vitejii le-au purtat. Scutul lui Saul e-aruncat, Parcă n-ar fi asupra lui, Aflat, uleiul Domnului.
De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.