Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 10:26 - Biblia în versuri 2014

26 Domnul oștiri-o să pornească Și biciul o să-Și învârtească, Lovindu-l pe Asirian, Cum l-a lovit pe Madian – La stânca din Oreb – căci iată, Își va mai ridica o dată Toiagul Său, în largul zării, Peste întreg cuprinsul mării, Așa după cum – în trecut – Și în Egipt a mai făcut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

26 Domnul Oștirilor îi va bate cu un bici, așa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb, și Își va înălța toiagul asupra mării, așa cum a făcut în Egipt.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor îi va bate cu un bici – exact cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb; și Își va înălța toiagul deasupra mării – cum a făcut în Egipt.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Domnul Sabaót va ridica biciul împotriva lui, cum l-a lovit pe Madián la stânca Hóreb, și toiagul lui va fi deasupra mării și se va înălța în același fel ca în Egipt.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Domnul oștirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Și Domnul oștirilor va stârni un bici împotriva lui, ca în bătaia Madianului la stânca Oreb. Și toiagul său va fi peste mare și‐l va înălța în felul Egiptului.

Gade chapit la Kopi




Isaia 10:26
21 Referans Kwoze  

Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.


Pe două căpetenii care, În frunte, Madian le are, Mâna au pus: primu-i Oreb, Iar cel de-al doilea e Zeeb. La stânca lui Oreb, apoi, Și la al lui Zeb teasc, cei doi Au fost uciși. Li s-au tăiat – Acolo – capetele-ndat’, Și-au fost trimise, negreșit, La Ghedeon, care oprit Era, dincolo de Iordan Și îl pândea pe Madian.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Să-ntinzi toiagul către mare, Și-atuncea ai să vezi că are Să se despice imediat Și ai să treci – ca pe uscat – Poporul, dincolo de ea.


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


Popoarele s-au mâniat, Însă atunci, s-a arătat Mânia Ta; căci a venit Timpul ce fost-a hărăzit, Ca să-i aduni, la judecată, Pe morți, și să dai o răsplată, Prorocilor Tăi, sfinților Și-apoi, de-asemeni, tuturor Care se tem de al Tău Nume – Fie că-s mici sau mari, în lume. Apoi, cei care se vădesc Cum că pământu-l prăpădesc, De-a Ta mânie, sunt loviți Și au să fie nimiciți!”


Astfel, va fi un drum pe care Doar rămășița, ce o are Poporul Domnului, va trece, Când va veni vremea să plece Aceia cari se mai vădeau Că în Asiria erau. Atunci se va-ntâmpla la fel Cum s-a-ntâmplat cu Israel, Când de la Egipteni din țară, De Domnul a fost scos afară.


Dar totuși, iată, Dumnezeu A zis așa: „Popor al Meu Cari în Sion ești așezat, Să nu te temi dar, niciodat’, De-Asirian; el te lovește Cu-a lui nuia și își rotește Toiagul pe deasupra ta, La fel după cum se purta Egiptu-n vremea-ndepărtată.


De-asemenea, celor pe cari Îi au aceștia, drept mai mari, Fă-le la fel ca lui Oreb Sau cum i-ai făcut lui Zeeb. Fă cum făcut-ai tuturor, Cari fost-au domnitori ai lor, Sau cum Zebah a pătimit, Ori cum Țalmuna a pățit!


Trezește-Te, Te scoală-ndată Și-a mea dreptate o arată! Apără-mi pricina mereu, Căci îmi ești Domn și Dumnezeu!


Asirianul – de îndat’ – Va fi cuprins de tremurat, Speriat de glasul Domnului, Precum și de nuiaua Lui.


Poporul Tău, Tu-l înmulțești Și bucurii îi dăruiești, Iar el se bucură, șezând În fața Ta, ca-n vremea când E seceriș; se veselește, Ca și când prada se-mpărțește.


Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.


De câte ori o să îi dea O lovitură de nuia, Timpanele – în acel ceas – Și harfele vor prinde glas; Căci ridicat, în contra lui, Are-a fi brațul Domnului.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite