24 Dar totuși, iată, Dumnezeu A zis așa: „Popor al Meu Cari în Sion ești așezat, Să nu te temi dar, niciodat’, De-Asirian; el te lovește Cu-a lui nuia și își rotește Toiagul pe deasupra ta, La fel după cum se purta Egiptu-n vremea-ndepărtată.
24 De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor: „Poporul Meu, care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua și își înalță bățul împotriva ta, așa cum au făcut și egiptenii,
24 Stăpânul care se numește Iahve și care este Dumnezeul Armatelor, spune: «Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni când ei te bat cu nuiaua și își înalță bâta împotriva ta – așa cum au făcut și egiptenii –
24 De aceea, așa spune Domnul Dumnezeul Sabaót: „Nu te teme, poporul meu, locuitori ai Siónului, de Asíria! Aceasta te va lovi cu toiagul și va ridica împotriva ta nuiaua în același fel ca Egiptul.
24 Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii.
24 De aceea așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Nu te teme, poporul meu, care locuiești în Sion, de Asirian. El te va lovi cu toiag și va ridica bățul său asupra ta în felul Egiptului.
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.
Isaia le-a răspuns apoi: „Întoarceți-vă înapoi Și-i spuneți împăratului: „Iată cuvântul Domnului: „Să nu te temi de cel aflat Peste Asiria-mpărat, De vorbele ce le-a rostit, Prin care M-au batjocorit Slujbașii săi. Căci pune-voi
Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”
Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.
Să spuneți dar, la toți cei cari Sunt slabi de inimă: „Fiți tari! Să n-aveți teamă-n ceasul greu! Iată, al vostru Dumnezeu Vine cu răzbunarea Lui, Să dea răsplată orișicui. El Însuși are să sosească Și are să vă mântuiască.”
Poporule-al Sionului, Cari al Ierusalimului Locuitor te-ai arătat, Nu vei mai plânge ne-ncetat, Pentru că iar îți va fi bine, Căci El Se va-ndura de tine! Să fii mereu încredințat – Când strigi – că fi-vei ascultat.
„Nu te mai bucura, de zor, Țară a Filistenilor Pentru că frânt s-a dovedit Toiagul care te-a lovit, Căci din a șarpelui tulpină, Un basilic are să vină, Al cărui rod, îngrozitor, E un balaur zburător.
Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”
Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.
Egiptu-ntreg i-a urmărit. Toți caii Faraonului, Care, și toată oastea lui, Pe Israel, l-au întâlnit, Lângă Pi-Hahirot, oprit. Locul acela e aflat Față în față așezat Cu Bal-Țefon, chiar lângă mare.
Pe logofeții ce-i aveau Evreii – care se trăgeau Din rândul lor – chiar i-au bătut Ispravnicii, căci n-au putut Să își sfârșească lucrul lor. „De ce nu vreți, leneșilor – Țipau mereu – „ca să lucrați, Ca înainte?! De ce stați, Când nici azi, nu ați isprăvit, Ceea ce trebuia-mplinit Încă de ieri? De ce, acum, Nu faceți cărămizi, precum, Mai înainte, ați făcut, S-atingeți numărul cerut?”
Când pe Ahaz îl întâlnești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ia seama și fii liniștit! De teamă, nu fi stăpânit, Din pricină că doi tăciuni, Doar ca să fumege, sunt buni! N-ai teamă de Rețin – cel care Este în Siria mai mare – Și nici de-al lui Remalia
Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.
De câte ori o să îi dea O lovitură de nuia, Timpanele – în acel ceas – Și harfele vor prinde glas; Căci ridicat, în contra lui, Are-a fi brațul Domnului.
Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?
În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.
Isaia le-a răspuns apoi: „Întoarceți-vă înapoi Și-i spuneți împăratului: „Iată cuvântul Domnului: „Să nu te temi de cel aflat Peste Asiria-mpărat, De vorbele ce le-a rostit Prin care M-au batjocorit Slujbașii săi. Căci pune-voi