Isaia 10:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Apoi, Lumina cea pe care Neamul lui Israel o are, Se va preface într-un foc. Sfântul lui Israel, pe loc, În flacără mistuitoare Se va preface, lovind tare – Doar într-o zi – toți ai lui spini Și tufele de mărăcini.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁷ Lumina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără. Într-o singură zi ea va arde și va distruge toți spinii și mărăcinii lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Lumina lui Israel va deveni un foc; iar Sfântul lui va fi o flacără. Într-o singură zi, ea va arde și va consuma toți spinii și toți mărăcinii lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Lumina lui Israél va deveni foc și Sfântul lui, o flacără care va arde și va mistui spinii și mărăcinii lui într-o singură zi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Lumina lui Israel se va preface în foc și Sfântul lui, într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui într-o zi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și lumina lui Israel va fi un foc și Sfântul său o flacără; și va aprinde și va înghiți spinii săi și scaii săi într‐o singură zi,

Isaia 10:17 Referans Kwoze

Isaia 27:4

Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.

Revelația 22:5

Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.

Nahum 1:10

Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.

Ieremia 7:20

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”

Ieremia 4:4

Voi cari în Iuda locuiți Sau la Ierusalim trăiți, La inimi, seamă să luați Și împrejur să le tăiați Doar pentru Domnul, să nu vie Asupră-vă a Lui mânie, Din pricină că a văzut Ce fapte rele ați făcut!”

Isaia 37:23

Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!

Numeri 16:35

Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.

Revelația 21:23

Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”

Matei 3:12

În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Isaia 60:19

Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.

Isaia 37:36

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Isaia 31:9

Stânca pe cari se sprijinește, Plină de groază, se topește, Iar căpeteniile lui Tremură-n fața steagului” – A glăsuit Domnul, Cel care Chiar în Sion, focul Își are, Și-al Său cuptor nemaivăzut Este-n Ierusalim ținut.

Isaia 9:18

Căci răutatea ăstui loc Arde asemeni unui foc Care înghite mărăcini, Precum și tufele de spini, Lovind pădurea-n al său drum, ‘Nălțând din ea mari stâlpi de fum.

Psalmi 97:3

Focul e-n fața Domnului Și-i arde pe dușmanii Lui.

Psalmi 84:11

Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.

Psalmi 50:3

Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește

Psalmi 27:1

Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?

Psalmi 21:9

Și-asemenea unui cuptor Aprins și înfricoșător, Are a-i face de îndată, În ziua-n care se arată; Căci Domnul, în mânia Lui, Îi va da pradă focului.

Psalmi 18:8

Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea.

Isaia 26:11

Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.

Isaia 27:7

Dar oare, Domnul l-a lovit, Așa după cum au pățit Toți cei care îl dușmănesc Și cu mânie îl lovesc? Ucis a fost, precum erau Toți cei care îl omorau?

Isaia 30:33

De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”

Isaia 31:1

Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!

Isaia 33:12

Ale pământului popoare Vor fi ca și niște cuptoare De var, ca niște spini tăiați Care în foc sunt aruncați.”

Isaia 47:14

Sunt ca miriștea, ca și locul Pe care îl cuprinde focul. Căci nu sunt ca niște cărbuni, Pe lângă care să te-aduni Atunci când vrei să poposești Cătând un loc, să te-ncălzești.

Zaharia 12:6

În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.

Deuteronom 4:24

Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”

Țefania 1:18

Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.