Isaia 1:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Țara voastră este o pustietate; cetățile voastre sunt arse de foc. Străinii vă devorează pământul, chiar sub privirea voastră; a ajuns o pustietate, deoarece a fost distrus de străini.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Țara voastră este fără locuitori. Orașele voastre sunt arse de foc. Câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră. Țara voastră este devastată ca atunci când ar fi fost răscolită de străini.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Țara voastră este devastată, cetățile voastre sunt arse în foc; pământul vostru, străinii îl devorează și este devastat ca și cum l-ar răvăși străinii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Țara voastră este pustiită; cetățile voastre arse de foc; pământul vostru vi‐l mănâncă străinii înaintea ochilor voștri și este pustiit ca răsturnat de străini.

Isaia 1:7 Referans Kwoze

Plângerile 5:2

Niște străini au dobândit Ceea ce noi am moștenit! Casele noastre le-au luat Cei cari în alte țări au stat!

Deuteronom 28:43

Străinul, din al tău popor, O să se-nalțe tot mai sus, Când tot mai jos, tu vei fi pus.

Deuteronom 28:33

Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.

Osea 7:9

Străinii, vlaga, i-o mănâncă Dar el nu își dă seama, încă. Vin bătrânețile și teama, Însă el tot nu își dă seama.

Езекиел 30:12

Apoi, canalurile lui Le voi seca, pentru că vreau, Celor răi, țara, să le-o dau. Țara am să o pustiesc Cu tot ceea ce-o să găsesc În ea, și chem în ajutor Doar mâinile străinilor. Așa va fi, căci – negreșit – Iată, Eu, Domnul, am vorbit!”

2 Cronici 28:5

Dar Dumnezeu l-a părăsit, Căci multe rele-a săvârșit Și-atuncea, pradă l-a lăsat La cel cari fost-a împărat În Siria și la cel care Fusese-n Israel mai mare. Ahaz, pentru tot ce-a făcut, De Sirieni a fost bătut, Iar la Damasc au dus apoi, Din Iuda, mulți prinși de război. De-asemeni, cel ce-a stăpânit În Israel, a năvălit, Peste Ahaz – cari n-a putut Să-i țină piept – și l-a bătut.

Osea 8:7

Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.

Ieremia 6:8

Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”

Ieremia 2:15

„Iată că puii leului Strigă, mereu, în contra lui. Plini de furie, ei mugesc Și țara lui o pustiesc. Cetățile-i sunt părăsite, Căci arse-au fost și nimicite.

Isaia 34:9

Pâraiele Edomului De smoală sunt; pulberea lui E prefăcută în pucioasă, Iar țara, focului, se lasă.

Isaia 9:5

Acuma dar, luați aminte: Aflați că orice-ncălțăminte Purtată-n luptă, iar apoi Orișice haină de război Ce-a fost în sânge tăvălită, Are să fie nimicită. Strânse vor fi toate-ntr-un loc Și arse au să fie-n foc.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Isaia 5:17

Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.

Isaia 5:9

Iată ce mi-a descoperit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Casele fi-vor pustiite Și nu vor mai fi locuite.

Psalmi 107:39

Cumva, de sunt împuținați, Ori asupriți, sau apăsați,

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Levitic 26:34

În vremurile-acelea-n cari – Printre dușmani – veți fi fugari, Vă va fi țara pustiită. Rămasă dar, nelocuită, Putea-va să se odihnească, Sabatele să Îmi cinstească Și să se bucure de ele.

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Deuteronom 29:23

Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –

Psalmi 109:11

Cel care l-a împrumutat Să îi ia tot ce-a adunat, Iar întreg rodul muncii lui Să fie al străinului!

Isaia 1:8

Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Isaia 3:8

Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.

Isaia 9:18

Căci răutatea ăstui loc Arde asemeni unui foc Care înghite mărăcini, Precum și tufele de spini, Lovind pădurea-n al său drum, ‘Nălțând din ea mari stâlpi de fum.

Isaia 49:19

Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.

Isaia 60:15

Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.

Isaia 62:8

Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.

Isaia 64:10

Doamne, te rog, să iei aminte, Căci ale Tale cetăți sfinte Ajuns-au de a fi pustii. Sionul e pustiu, să știi. Ierusalimul e la fel, Căci pustiit este și el!

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Ieremia 7:34

Astfel, în Iuda, face-voi – Și în Ierusalim apoi – Să înceteze veselia Și-asemenea și bucuria. Cântec de mire și mireasă N-au să răsune-n orice casă, Căci toată țara o să fie, În vremea ‘ceea, o pustie!”

Ieremia 44:6

De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”

Езекиел 25:4

Am să te las ca stăpânit Să fii de cei din Răsărit. Poporul lor, asupră-ți, vine Și staule-și va pune-n tine. După aceea-n țara ta, Și locuințe-și va sălta. Roadele o să ți le ieie, Iar laptele o să ți-l beie.

Miheia 5:11

Toate cetățile, aflate În țară, fi-vor dărâmate. Și cetățuile, voiesc – Atunci – să ți le nimicesc.

Miheia 6:13

Iată că am să te lovesc Cu suferinți. Te pustiesc Pentru păcatele pe care L-ai săvârșit, fără-ncetare.