Isaia 1:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Veți fi ca terebintul care S-a ofilit și frunze n-are; Ca o grădină părăsită Care, de apă, e lipsită;

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³⁰ Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ Veți fi ca un stejar ale cărui frunze se usucă și ca o grădină fără apă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ Căci veți fi ca un stejar cu frunze veștejite, ca o grădină care nu are apă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Căci veți fi ca un terebint a cărui frunză se veștejește și ca o grădină care n‐are apă.

Isaia 1:30 Referans Kwoze

Matei 21:19

Acel smochin pipernicit, Crescând chiar lângă drumul lor, S-au bucurat, sperând că vor Găsi vreo fructă, de mâncat. Dar n-au găsit. L-a blestemat, Atunci, pe-acel smochin, Iisus: „În veci, să nu ai rod!” – i-a spus. Pe loc, smochinul s-a uscat.

Езекиел 17:24

Și toți copacii câmpului Vor ști că Eu sunt Domnul, care Am pogorât copacul mare Care fusese înălțat Și îl ridic pe cel uscat. Copacul verde, negreșit, De Mine fost-a ofilit. Pe cel uscat am să-l trezesc, Căci iarăși am să-l înverzesc, Pentru că Domnul a vorbit, Iar ce a spus va fi-mplinit.”

Ieremia 31:12

Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.

Isaia 58:11

De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Geneza 12:6

Avram, în țară, a intrat Și la Sihem s-a așezat, În locul ce i-a fost vestit, Stejarul lui More numit; Doar Canaaniți erau în țară.

Isaia 64:6

Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Isaia 64:5

Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?