Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 1:25 - Biblia în versuri 2014

25 Am să-Mi întind, în contra ta, Mâna și îți voi arăta Cum zgura am să ți-o topesc Precum leșia, căci voiesc Ca părțile de plumb apoi, Să le îndepărtez de voi.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Îmi voi ridica mâna împotriva ta; voi curăța zgura ta așa cum o curăță substanța folosită pentru spălat; și voi îndepărta toate impuritățile tale.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta cum [curăță] leșia, voi îndepărta deșeurile tale.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și‐mi voi întoarce mâna împotriva ta și‐ți voi curăți zgura ca și cu leșie și‐ți voi depărta tot plumbul.

Gade chapit la Kopi




Isaia 1:25
18 Referans Kwoze  

Atuncea, El o să topească Argintul și-o să-l curățească. Fiii lui Levi curățiți Vor fi de El, și lămuriți Asemenea argintului Și-asemenea aurului. Apoi, daruri neprihănite Au să Îi fie dăruite Lui Dumnezeu, din partea lor.


„De-aceea, Domnul oștilor A spus astfel: „Într-un cuptor, Iată că am să îi topesc, Căci să-i încerc, Eu Mă gândesc. Cum aș putea să Mă port Eu, Cu fiica poporului Meu?


După ce Domnul o să spele Necurățiile acele Ale fiicei Sionului, Iar al Ierusalimului Ținut ajunge curățat De sângele ce s-a vărsat – Cu duhul judecăților, Precum și-al nimicirilor –


Argintul care l-ai avut, Acum în zgură-i prefăcut, Iar al tău vin – ales, curat – Cu apă e amestecat.


Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!


Precum argintul e topit, În topitoare. Negreșit, Chiar în Ierusalim apoi, La fel o să pățiți și voi. Atunci veți și că Domnu-i Cel Care-a adus, în acest fel, Asupră-vă, a Lui urgie Și a vărsat a Lui mânie.”


Dar am să îi deosebesc Pe cei care se dovedesc Drept îndărătnici, de acei Care sunt credincioși ai Mei. Îi scot de unde se aflau, Din țara-n cari străini erau, Dar nu-i voi duce înapoi, La Israel în țară-apoi. Și ști-veți că Eu am vorbit Și că sunt Domnul, negreșit.


Foalele ard, plumbu-i topit, Dar zgura nu s-a dezlipit. Degeaba vreau să curățesc De zgură, că nu izbutesc.”


Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!


În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”


Asemeni zgurei, să vă iau, Precum se strânge în cuptor, Argint, fier, plumb sau cositor Și cum la fel – de bună seamă – În el se strânge și aramă Atunci când trebuie suflat În foc spre a fi ațâțat Ca în putere el să crească, Pentru ca tot să se topească. La fel și Eu vă strâng pe voi, Și am să vă topesc apoi.


Voi neamuri, toate, ascultați! Mereu, laude, să cântați Pentru poporul Domnului, Căci sângele robilor Lui, Domnu-l va răzbuna, mereu. Iată că Domnul Dumnezeu Trimite a Lui răzbunare Peste potrivnicii ce-i are; În urmă, face ispășire În țară, pentru-ntreaga fire Și pentru toți cei ce-s ai Lui – Pentru poporul Domnului.”


Ca spuma-i iei de pe pământ, Pe toți acei care răi sânt. Tocmai de-aceea, iubesc eu Învățătura Ta, mereu.


Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.


De-aceea, Cel care mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a cuvântat: „Pentru că voi v-ați arătat Doar niște zgură, vă adun Și în Ierusalim vă pun, În al lui mijloc. Iată, vreau,


„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite