Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Isaia 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Amoț, îl are. Isaia-n ceea ce vestise, Despre Ierusalim vorbise Și despre Iuda. Împărați Au fost atuncea așezați – În Iuda – Ozia, urmat De cel care-i Iotam chemat; Apoi Ahaz a-mpărățit Și Ezechia la sfârșit. Pe vremea prinsă-n prorocie, Mai mari ei s-au vădit să fie, Căci peste Iuda au domnit. Iată dar, ce a prorocit Isaia. El a cuvântat:

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Vedenia pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoț – pentru cei din teritoriul numit Iuda și pentru Ierusalim – în timpul regilor Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, (care au guvernat) în teritoriul numit Iuda:

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Viziunea lui Isaía, fiul lui Ámoț, pe care a avut-o cu privire la Iúda și la Ierusalím în zilele lui Ozía, Iotám, Aház și Ezechía, regii lui Iúda.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda:

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amoț, pe care a văzut‐o despre Iuda și Ierusalim în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărați ai lui Iuda.

Gade chapit la Kopi




Isaia 1:1
38 Referans Kwoze  

Ozia-apoi, al său fecior, A devenit stăpânitor În Iuda unde – împărat – Al său popor l-a așezat. Când – împărat – el se făcuse, Doar șaisprezece ani avuse.


Doar trei ani, Osea împlinise De când în Israel, domnise. Osea era acela care, Pe Ela, drept părinte-l are. Atunci, în Iuda a venit La-mpărăție și-a domnit Al lui Ahaz fecior, cel care, Drept Ezechia, nume, are.


Iată dar, ce s-a întâmplat, Pe când în Iuda, împărat, Era Ahaz, cari se vădea Fiu, lui Iotam și Ozia. Atunci Rețin, cari așezat Era-n Siria împărat, Și cu Pecah – cu cel pe care, Ramalia, drept fiu, îl are Și-n Israel a stăpânit – Peste Ahaz au năvălit. Către Ierusalim plecară Și-acolo îl înconjurară Pe-Ahaz, voind să-l nimicească, Dar n-au putut să-l biruiască.


În anu-n care Ozia – Cari fost-a împărat – murea, Domnul mi Se-arătase mie, Șezând pe jilțu-I de domnie. Jilțul pe care El ședea, Foarte înalt se dovedea. Poala mantalei Domnului Umpluse întreg Templul Lui.


Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Amoț, îl are. Isaia-n ceea ce vestise, Despre Ierusalim vorbise Și despre Iuda, arătând Ce fel de vremi vor fi urmând.


Celui ce-Ți este preaiubit, Prin vis, în urmă, i-ai vorbit Zicându-i: „Ajutor am dat Și-un tânăr Eu am ridicat.


Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:


Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.


„A zis Domnul oștirilor: „Cuvintele prorocilor, Nu le-ascultați, căci vă mințesc! Închipuiri vă prorocesc Și doar vedenii născocite, Din ale lor inimi ieșite. Nu de la Domnul a venit Ceea ce ei au prorocit.


Urcă pe vârful muntelui, Ca să vestești Sionului, Vestea cea bună. Strigă tare Să răspândești vestea, cea mare, Pân’ la Ierusalim. N-ai teamă, Ci strigă dar, de bună seamă, Să se audă-n fiecare Dintre cetățile pe care Le are Iuda-n țara lui. Spune așa, poporului: „Iată-L pe Cel care, mereu, Este al vostru Dumnezeu!


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.


Pecah doi ani abia făcuse, De când – ca împărat – șezuse În Israel, când a venit – La tron – Iotam și a domnit Peste Iudei. El e cel care, Pe Ozia, părinte-l are.


Azaria a adormit, Fiind și el adăugat Lângă ai săi și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Iotam – al său fiu – a venit În locul lui și a domnit.


Ani, douăzeci și șapte-avea Ieroboam, de când domnea, Când – peste Iuda – a venit Azaria, de a domnit. Azaria este cel care, Pe-Amația, părinte-l are.


Mi-am revenit, apoi, în fire Și-astfel, Agripa împărate, Ăstei vedenii minunate, N-am vrut să mă împotrivesc;


Petru, gândit, căci nu știa Ce-nseamnă ceea ce-a văzut, În poartă-i, tocmai au bătut Cei trei, pe care i-a trimis Corneliu-n Iope, când le-a zis Ca să se ducă, imediat,


Când de pe munte-au revenit, Iisus, aste porunci, le-a dat: „Să nu spuneți ce s-a-ntâmplat! Nu povestiți vedenia, Până când nu va învia, Din morți, iar, Fiul omului.”


Domnul acolo a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Scrie această prorocie! Săpată-n piatră, ea să fie, Să poată fi ușor citită!


Această prorocie, iată, Către Ninive-i îndreptată. Ea este cartea cea pe care, Naum, cel din Ecloș, o are.


Cuvântul cel venit de sus, Al Domnului, care-a fost spus Lui Mica – cel ce se vădea Că de la Moreșet venea – Pe vremea-n care, împărați, Iotam și-Ahaz fost-au aflați În Iuda, și-apoi Ezechia Luă – în urma lor – domnia, Iar prorocia se vădește Că spre Ierusalim țintește Și spre Samaria apoi.


Cuvântul Domnului de Sus, Care lui Osea i-a fost spus, Osea fiind acela care, Pe Beri, drept părinte-l are. Acest cuvânt ce l-a primit Osea e un cuvânt rostit Pe vremea-n care împărat, În Iuda, Ozia a stat. Iotam luă, apoi, domnia, Urmat de-Ahaz și Ezechia. Cuvântul care-a fost rostit, Al lor timp l-a acoperit. Ieroboam, acela care, Părinte, pe Ioas, îl are A fost, în vremea ‘ceea, cel Care-a domnit în Israel.


Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui, Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. Iată acuma, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:


Căci nici una nu e venită, Prin voia omului. Mereu, Oamenii, de la Dumnezeu, Vorbit-au, iar al lor cuvânt Fost-a rostit de Duhul Sfânt.”


„Nu-i bine ca să fii fălos, Căci lauda nu-i de folos. Dar vreau, acum – la rândul meu – Puțină laudă, și eu. Voi spune ce s-a petrecut, Ce viziune am avut Și ce anume-a socotit Că trebuie descoperit, Față de mine, Domnul meu.


Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.


Treizeci și nouă ani făcuse De când în fruntea țării fuse Drept împărat, pus, Ozia. Atuncea, la Samaria, Veni Șalum, acela care, Pe Iabeș, drept părinte-l are. O lună numai, el a stat În Israel ca împărat,


Și-n urmă, la porunca lui, Eliachim – acela care Peste-a lui casă e mai mare – Fiind de Șebna însoțit – Cari logofăt era numit – Și de cei mai bătrâni preoți, Au mers, în mare grabă, toți, Pân’ la prorocul Domnului. Amoț fusese tatăl lui, Iar el, Isaia, s-a chemat.


Dar toate câte-au fost făcute De Ozia, au fost trecute În cartea lui Isaia, care, Părinte, pe Amoț, îl are.


Iotam ajunse împărat A fi în Iuda-ncoronat. Ani douăzeci și cinci avuse, Când – domnitor – el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat Ani șaisprezece ca-mpărat. Ierușa fost-a a lui mamă, Iar tatăl ei, Țadoc se cheamă.


Ani douăzeci, Ahaz avea, Când împărat el ajungea, Iar la Ierusalim, astfel, Ani șaisprezece a stat el. Cât a domnit, el n-a făcut Lucruri care să-I fi plăcut Lui Dumnezeu – precum făcea David, pe vremea când trăia –


Au mai fost închinate Lui, Atuncea, și trei mii de oi Precum și șase sute boi.


Pân’ la Isaia – la cel care, Părinte, pe Amoț, îl are – Domnul, în acel timp, S-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Sacul ce-ți este-nfășurat Pe coapse, să-l dezlegi de-ndat’. După ce-l scoți, să iei aminte, Să te descalți de-ncălțăminte!” Atunci, Isaia a făcut Așa precum i s-a cerut: Sacul și-a scos, s-a descălțat, Gol și desculț el a umblat. Astfel, Isaia a-mplinit Ceea ci i s-a poruncit.


Și-n urmă, la porunca lui, Eliachim – acela care Peste-a lui casă e mai mare – Fiind de Șebna însoțit – Cari logofăt era numit – Și de cei mai bătrâni preoți, Au mers, în mare grabă, toți, Pân’ la prorocul Domnului. Amoț fusese tatăl lui, Iar el, Isaia, s-a chemat.


O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului Grăbitu-s-a spre patul lui. Proroc era Isaia, care – Părinte – pe Amoț, îl are. La Ezechia a intrat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.”


Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești.


Faceți să fumege, de-ndat’, Jertfele cari, cu aluat Făcute sunt și au menire De jertfe pentru mulțumire! Trâmbițe-n mâini să vă luați, Cu ele ca să trâmbițați! Vestiți-vă voi, fiecare, Ce daruri dați pentru mâncare, Precum și cele ce se-adună, Date fiind de voie bună! Vestiți ce daruri sunt făcute Și faceți-le cunoscute! Deci voi, fii ai lui Israel, Să faceți dar, în așa fel, Precum vă place, tot mereu!” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite