Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 8:17 - Biblia în versuri 2014

17 Își vâră a lui rădăcină, Prin pietre și-adânc se afundă, Până la ziduri să pătrundă.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Își țese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Își ramifică rădăcinile printre pietre și caută un loc între stânci.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Își împletește rădăcinile în grămada de pietre, printre pietre se vede.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 rădăcinile sale se împletesc într‐o grămadă de pietre, vede locașul pietrelor;

Gade chapit la Kopi




Iov 8:17
9 Referans Kwoze  

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.


În zori, când iarăși au trecut Înspre cetate, au văzut – Discipolii – cum s-a uscat Smochinul, ce-a fost blestemat, C-o zi în urmă, de Iisus.


De-abia au fost ei semănați, Abia de-s înrădăcinați, Căci la suflarea Domnului, Se uscă, iar vârtejul Lui Îi spulberă de pe pământ, Ca paiele duse de vânt.


De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Iar rădăcinile-mi vor da De apă și îmi va uda Roua, coroana înfrunzită,


Va fi pucioasă. Jos, uscată Are să-i fie rădăcina, Iar sus, ramul ce-l dă tulpina, Va fi tăiat. Chiar pomenirea


Când soarele îi dăruiește A sa lumină, înverzește Și ramurile și le-ntinde Ca astfel să poată cuprinde, Cu umbra-i, toată-a sa grădină.


Dar rădăcinile lui, lungi, Nu îl ajută: dacă-l smulgi Din locu-n care a crescut, „Nu știu să te fi cunoscut” – Va zice locu-acel – „vreodat’!” Și-astfel, de el, s-a lepădat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite