Iov 7:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Și voi, voi care-acum puteți Să stați aici – să mă vedeți – Curând nu mă veți mai vedea Căci pe sfârșite-i viața mea.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea; ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Ochiul care mă privește, nu mă va mai vedea! Ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi (între cei care trăiesc pe pământ).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Ochiul celui care vede nu mă va zări; ochii tăi vor fi spre mine, dar eu nu voi mai fi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Ochiul care mă privește nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Ochiul celui ce mă privește nu mă va mai vedea; ochii tăi vor fi peste mine și nu voi mai fi.

Iov 7:8 Referans Kwoze

Iov 20:9

Ochiul celui cari l-a văzut, N-o să-l mai vadă. Locu-avut – Locul în care viețuia Cu-ai săi – nu îl va mai avea.

Psalmi 37:36

A doua oară am trecut, Dar dispăruse – a pierit. L-am căutat, dar în zadar, Pentru că nu l-am mai aflat.

Psalmi 39:11

Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)

Iov 14:3

Asupra lui, Ți-ai îndreptat Ochii? Pe mine m-ai chemat Pârât, la a Ta judecată?!

Iov 13:27

De ce-n butuci îmi zăvorești Picioarele și îmi pândești Mișcările, de parcă vrei, Hotar să pui, pașilor mei,

Iov 8:18

Dar rădăcinile lui, lungi, Nu îl ajută: dacă-l smulgi Din locu-n care a crescut, „Nu știu să te fi cunoscut” – Va zice locu-acel – „vreodat’!” Și-astfel, de el, s-a lepădat.

2 Samuel 12:23

Însă-n zadar m-am chinuit, Căci iată, pruncul a murit. Tocmai de-aceea, mă gândesc: „Ce rost mai are, să postesc? Dacă postesc, cumva, apoi, Pot să-l aduc oare-napoi?” La el, voi merge eu – știu bine – Dar el nu va veni la mine.”

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Iov 7:21

De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Iov 27:19

Se culcă și este bogat; Moare și este despuiat.

Iov 14:10

Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?

Iov 20:8

Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.

Psalmi 103:16

Însă când vântul îl lovește, Dispare în necunoscut, Iar locu-n care a crescut – În care mai ‘nainte-a stat – Nu se mai știe niciodat’.