Iov 7:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea binele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Dumnezeule, amintește-Ți că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Amintește-ți că zilele mele sunt o suflare și ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Ah, adu‐ți aminte că viața mea este o suflare; ochiul meu nu va mai vedea binele.

Iov 7:7 Referans Kwoze

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!

Psalmi 78:39

Iată că El Și-a amintit Că ei doar carne s-au vădit, Fiind la fel ca o suflare De vânt, care e trecătoare.

Ieremia 15:15

„Doamne, Tu știi tot, foarte bine! Aminte să-Ți aduci, de mine! Să mă răzbuni Doamne, voiesc, Pe cei care mă prigonesc! Nu mă lua, o Doamne mare, După-ndelunga Ta răbdare! Din a Ta pricină, acum, Sufăr ocara pe-al meu drum!

Psalmi 89:47

Doamne, Te rog, aminte ia, Cât e de scurtă viața mea. Aminte să-Ți aduci – îți zic – De-asemeni, pentru ce nimic Ai făcut fiii omului.

Psalmi 89:50

Adu-Ți aminte, Domnul meu, De cei care-Ți sunt robi, mereu! Aminte ia că port, sub soare, Ocările multor popoare!

Psalmi 74:18

Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!

Psalmi 74:22

Te scoală, Dumnezeul meu, Să-Ți aperi pricina, mereu! Să-Ți amintești necontenit, Ocările ce le-au zvârlit Cei care sunt lipsiți de minte!

Iov 10:9

Dar oare, nu Îți amintești Căci precum lutul m-ai lucrat? Acum, de ce Te-ai mâniat Și vrei ca să mă faci țărână?

Iov 9:25

Mai iuți ca un alergător, Gonesc acum zilele mele, Dar în nici una dintre ele, Eu, fericire, n-am văzut.

Neemia 1:8

Doamne, acum, adu-Ți aminte, Că Tu ai dat aste cuvinte, Lui Moise – robul Tău – și-apoi El le rostise pentru noi. Prin ceea ce a glăsuit, În felu-acesta, ne-ai vorbit: „Atuncea, când păcătuiți, Printre popoare, risipiți, Veți fi cu toții. Dar apoi,

Geneza 42:36

„Voi mă lăsați fără copii! Iosif nu mai e printre vii, Iar Simeon e-ntemnițat. Of Doamne! Și vreți, imediat, Pe Beniamin să mi-l răpiți! Dar oare, voi nu vă gândiți Cât, sufletul mi-e de lovit?!”

Iov 7:16

Iată, azi, le disprețuiesc! Eu, veșnic, n-am ca să trăiesc! Mă lasă, că doar o suflare

Psalmi 4:6

Mulți spun: „Cine o să ne-arate, Vreodată, fericirea?” Eu Atâta zic: „Fă să răsară, O Doamne, peste noi, mereu, Lumina Feței Tale, iară!”

Iov 10:20

Aș fi trecut! Nu sunt puține Zilele mele? Greu îmi vine Ca să răsuflu! Rău îmi face! Să plece și să îmi dea pace! Aș vrea ca să mă odihnesc.

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.