Iov 7:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ N-am pic de liniște și pace: Suveică, sunt zilele mele, În zborul lor, ducând cu ele Nădejdea ce m-a părăsit. Din zi în zi, sunt mai lovit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără speranță.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Zilele mele sunt mai rapide decât suveica țesătorului; și se termină fără speranță.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Zilele mele trec mai repede decât suveica și se termină fără speranță.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului, se duc și nu mai am nicio nădejde!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Zilele mele trec mai repede decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde.

Iov 7:6 Referans Kwoze

Iov 9:25

Mai iuți ca un alergător, Gonesc acum zilele mele, Dar în nici una dintre ele, Eu, fericire, n-am văzut.

Iov 17:15

Pe unde e nădejdea mea Și cine poate-a o vedea?

1 Petru 1:24

Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.

Proverbe 14:32

De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Psalmi 144:4

Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.

Iov 17:11

Zilele mi s-au risipit, Iar planuri mi s-au năruit – Planuri cu dragoste lucrate Și-n a mea inimă păstrate.

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!

Iacov 1:11

Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.

Efeseni 2:12

Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.

Psalmi 102:11

Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.

Iov 16:22

Căci anii mei, pe-acest pământ, Acuma, pe sfârșite sânt Și voi pleca pe o cărare, Spre-o altă lume – știu – din care N-am să mai vin nicicând ‘napoi, Și-n veci nu voi mai fi cu voi.”

Iov 13:15

Știu bine că voi fi ucis, Dar nu-i nimic: ce am de zis, Voi spune! Nu mă voi lăsa! Am să-mi susțin, în Fața Sa,

Iov 6:11

La ce să mă mai necăjesc, Când nu mai pot? Ce sper să fie, Când doar al meu sfârșit se știe?

Ieremia 2:25

Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”

1 Petru 1:13

Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți

Iov 14:19

Cum apa, piatra, o mănâncă, Cum duce apa râului Pământul, așa omului, Nădejdea, Tu i-o nimicești.

Iov 17:16

Ea se va pogorî cu mine, La poarta morții, căci știu bine Că împreună-o să pornim Spre groapă, să ne odihnim.”

Iov 19:10

Speranța, ca pe un copac; Din toate părțile m-a prins Și m-a zdrobit. Când Și-a aprins

Iov 17:1

„Simt cum suflarea mi se pierde. Cum se-ofilește iarba verde, Clipele mele se preling, Iar zilele-mi, ușor, se sting, Zburând mai iute decât vântul. Apoi m-așteaptă doar mormântul.