Iov 7:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Trupul îmi e acoperit Cu viermi, cu coajă pământoasă, Iar pielea mea, fărâmicioasă, Se crapă și-apoi se desface.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii; pielea îmi crapă și supurează.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Corpul meu este acoperit de viermi; și am praful pământului pe el. Îmi crapă pielea și se desface!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Carnea mea este acoperită de viermi și crustă de pământ, pielea mea se crapă și puroiază.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Trupul mi se acoperă cu viermi și cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă și se desface.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji de pământ, îmi crapă pielea și face puroi.

Iov 7:5 Referans Kwoze

Isaia 14:11

În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit.

Iov 17:14

Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,

Fapte 12:23

Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.

Езекиел 20:43

În ea, vă veți aduce-aminte De ce-ați făcut mai înainte, De felu-n care v-ați purtat, De felu-n care v-ați spurcat Și vouă înșivă, de voi, Vi se va face scârbă-apoi, Din pricina păcatelor Și a fărădelegilor Pe care le-ați făcut mereu.

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Isaia 1:6

Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.

Iov 24:20

De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat

Iov 19:26

Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!

Iov 9:31

Căci în mocirlă, tăvălit Voi fi de Tine, negreșit! Și hainele – chiar murdărite – De mine-atunci, vor fi scârbite!

Iov 13:28

Când trupul meu cade acum, În putrezire, la fel cum O haină veche și uzată, De către molii, e mâncată?”

Iov 17:7

Îmi închid ochii, de durere; Oasele-mi sunt ca o părere. Sunt ca o umbră – tot sunt rană.

Iov 19:20

Oasele mele-abea se țin De pielea și de carnea mea; Întreagă-mi e doar pielea cea Care, pe dinți, îmi e rămasă. Vouă, oare, chiar nu vă pasă De-această stare-a mea, umilă?!