Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 7:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată, azi, le disprețuiesc! Eu, veșnic, n-am ca să trăiesc! Mă lasă, că doar o suflare

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Le detest! Nu voi trăi etern! Lasă-mă singur(, Doamne); pentru că viața mea este doar o suflare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Refuz: nu vreau să mai trăiesc niciodată! Lasă-mă, căci zilele mele sunt deșertăciune!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Le disprețuiesc!… Nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 M‐am scârbit; nu voi trăi în veac! Lasă‐mă, căci zilele mele sunt o suflare!

Gade chapit la Kopi




Iov 7:16
22 Referans Kwoze  

„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.


De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”


Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Mută-Ți a Ta privire dar, Să pot ca să răsuflu iar, Până nu plec, cât mai sunt viu, Căci încurând n-am să mai fiu!


Atunci – de la omul acel – Întoarce-Ți Tu, al Tău obraz Și dă-i sărmanului răgaz, Ca măcar bucuria care Un simbriaș, trudind, o are Când ziua muncii s-a sfârșit, S-o guste omul oropsit.


Aș fi trecut! Nu sunt puține Zilele mele? Greu îmi vine Ca să răsuflu! Rău îmi face! Să plece și să îmi dea pace! Aș vrea ca să mă odihnesc.


Faptul acest e-adevărat: N-am vină! Mă priviți, în față! Aflați dar că nu țin la viață! Ba mai mult: o disprețuiesc!


De-ar vrea ca să mă prăpădească Și mâna Lui să mă zdrobească!


Acuma Doamne, Te rog eu, Ia-mi viața, căci mai mult doresc Să mor, decât să mai trăiesc!”


Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.


De-aceea, Domnul a scurtat Zilele lor și le-a curmat Anii apoi, printr-un sfârșit Care năpraznic s-a vădit.


Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.


Abate de pe a mea cale – Azi – apăsarea mâinii Tale, Căci lovitura de la Tine, Îmi scoate sufletul din mine.


Către Isac, ea a vorbit: „De viața asta, m-am scârbit, Din pricina nurorilor, Care-s din al lui Het popor. De cumva, Iacov o să-și ieie – Când se însoară – o femeie Din al lui Het neam, făr’ să-mi spună, La ce-mi mai este viața, bună?”


O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.


Doresc, mai bine, gâtuirea, Căci mult mai dulce mi-e pieirea. Prefer mai bine-a morții coase, Decât să am aceste oase!


Iată că El Și-a amintit Că ei doar carne s-au vădit, Fiind la fel ca o suflare De vânt, care e trecătoare.


Cei care vor mai rămânea Din neamu-acesta rău, vor vrea Să moară, decât să trăiască Unde are să-i izgonească Cel ce e Domn al oștilor.”


O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.


Și cel nebun. Nu mi-au plăcut Toate pe câte le-am văzut, Sub soare că s-au săvârșit. Atuncea, am disprețuit Viața, căci toate în ea sânt Numai o goană după vânt – Sau altfel, dacă vreau a spune – Viața e doar deșertăciune.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite