Iov 4:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Prinși de suflarea Domnului, Sub arșița mâniei Lui, Cei răi – cu toți – sunt nimiciți!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Suflarea lui Dumnezeu îi nimicește, iar izbucnirea mâniei Sale îi distruge.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Dumnezeu îi distruge cu suflarea Lui; și când Se mânie El, îi consumă (ca focul).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ De respirația lui Dumnezeu ei pier și de suflarea nărilor lui sfârșesc.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vântul mâniei Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Sunt pierduți de suflarea lui Dumnezeu și de strănutatul nărilor lui sunt mistuiți.

Iov 4:9 Referans Kwoze

Iov 15:30

Din întuneric, n-o să poată Ca să mai iasă, niciodată. Mlădița lui are să ardă În flăcări și o să îl piardă Domnul, cu-a gurii Lui suflare.

2 Tesaloniceni 2:8

Atuncea, se va fi ivit Cel care e Nelegiuit, Iar Domnul nost’, Hristos Iisus, Venit din înălțimi, de sus, Are ca să îi iasă-n cale Și, cu suflarea gurii Sale, Pe loc, are să-l nimicească Și, astfel, o să-l prăpădească, De-ndată, la a Sa venire.

Isaia 30:33

De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”

Isaia 11:4

Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.

Revelația 2:16

Ascultă dar, îndemnul Meu: Tu pocăiește-te apoi, Căci altfel, am să vin la voi, Curând, și luptă veți avea, Cu sabia din gura Mea.”

Psalmi 18:15

Atuncea, s-au descoperit Albii de ape și-au ieșit, Astfel, în urmă, la iveală – Ca să Îți deie socoteală – Ascunsa temelie care Ține această lume mare. Doamne, toate s-au întâmplat, În clipa-n care le-ai mustrat, Atuncea când s-a auzit Ce vuiet mare a stârnit Suflarea din nările Tale Cari spulberă totul în cale.

Iov 40:13

Furios, ridică a ta mână Și-apoi ascunde-i în țărână! Să-i învelești, celui nemernic, Fața, cu-n văl de întuneric!

Iov 1:19

Un vânt năprasnic ce-a izbit, În patru colțuri, casa lor, Căzând asupra fraților. Ai tăi copii, toți, au murit, Când peste ei s-a prăbușit Clădirea. Eu, doar, am scăpat Și-n grabă mare-am alergat Să te-nștiințez!” Iov i-a privit,

2 Regi 19:7

Un duh, în el, cari – mai apoi – Are să-l facă să pornească Spre țara lui. O să primească, O veste și are să piară De sabie, în a lui țară.”

Exodul 15:10

Dar cu suflarea-Ți, ai suflat Și-n mare, el s-a înecat. Apa, pe toți, i-a înghițit. Ca plumbul, ei s-au prăbușit, În hăul de sub unda ei.

Exodul 15:8

Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.

Iov 40:11

Valul mâniei să ți-l lași Să-i spulbere pe cei trufași.

Isaia 40:7

Iată că iarba se usucă, Iar floarea ei este pe ducă Și cade-ndată, la pământ, Când trece al Domnului vânt.” E drept, este acest popor, Precum iarba câmpiilor: