Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 4:21 - Biblia în versuri 2014

21 Al vieții fir îi e tăiat Și moare: cât s-a străduit, Înțelepciune, n-a găsit!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor, însă fără să fi dobândit înțelepciune».

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Li se taie firul care îi ține; și mor lipsiți de înțelepciune!»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Oare nu este smulsă funia [cortului] lor? Ei mor, dar nu cu înțelepciune.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Li se taie firul vieții, mor și tot n-au căpătat înțelepciunea!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Nu este smulsă oare funia cortului lor în ei? Mor, și nu în înțelepciune!

Gade chapit la Kopi




Iov 4:21
15 Referans Kwoze  

Dar dacă nu L-au ascultat, Uciși de sabie-au pierit În bezna care i-a orbit.


Aminte ia, la ce ți-am spus! Vrăjmașii tăi vor fi stârpiți Și de rușine-acoperiți! Ale lor corturi au să piară Și-ai lor urmași au să dispară!”


Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.


Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”


Cei ce te văd, mirați privesc Și plini de spaimă glăsuiesc: „Acesta este omul care Cutremura pământ și mare?


Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?


Omul ce-i pus în cinste mare, Dacă pricepere nu are, Atunci va fi asemănat Cu-n dobitoc, bun de tăiat.


Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.


Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Iată ce soartă au, mereu, Cei ce nu știu de Dumnezeu.”


Să moară, el va fi lăsat, Pentru că s-a văzut că are Lipsă de orice înfrânare, Și-mpiedicat are să fie În nesfârșita-i nebunie.


Nu vârsta, precum am crezut, Nu ea aduce-nțelepciune; Nici bătrânețea – pot a spune – Nu te ajută-n judecată.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite