Iov 37:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Arată-ne dar, ce putem, Ce trebuie noi să-I spunem; Căci suntem prea neștiutori Să Îi vorbim – bieți muritori.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁹ «Fă-ne cunoscut ce să-I spunem! Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ «Învață-ne ce să Îi vorbim lui Dumnezeu! Din cauza întunericului (necunoașterii noastre), noi nu știm să ne apărăm cauza!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Fă-ne să știm ce să-i spunem, căci nu suntem pregătiți din cauza întunericului!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Învață‐ne, ce să‐i spunem? Nu putem rândui vorbirea din pricina întunericului nostru.

Iov 37:19 Referans Kwoze

1 Ioan 3:2

Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.

1 Corinteni 13:12

Ca-ntr-o oglindă, azi, putem – Întunecoasă – să vedem. Dar va veni o dimineață, Când vom privi față în față. Astăzi, cunosc numai în parte, Însă, în vremi ce nu-s departe, Totul, deplin, voi fi știut, Cum și eu fost-am cunoscut.

Psalmi 139:6

Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.

Psalmi 73:22

Un prost – un dobitoc ajuns – În fața Ta, căci n-am avut Pricepere. Însă acum, Că ești cu mine, am văzut,

Iov 42:3

„Cine este acela care, În nebunia lui cea mare, Încearcă să Mă judece Și planul să-Mi întunece?!” „Da, am vorbit făr’ să gândesc, Despre minuni ce depășesc Puterea mea de a pricepe.”

Iov 38:2

„Cine încurcă planul Meu, Prin cuvântări nepricepute?!

Iov 26:14

Iar ceea ce la noi ajunge Din măreția forței Sale, Sunt doar hotare – margini ale Cărărilor lui Dumnezeu – Iar tot ceea ce simțesc eu – Și-asemeni voi – e-o adiere, E doar o mică mângâiere! Deci sub întinsul zărilor, S-asculte al lucrărilor Lui Dumnezeu tunet puternic, Cine-ar putea să fie vrednic?”

Iov 13:6

Acum, vă rog să ascultați Și apărarea mea. Luați La ale mele vorbe-aminte!

Iov 13:3

Toți ceilalți oameni. Eu doresc, Lui Dumnezeu, să Îi vorbesc! În fața Lui, am să m-așez, Căci vreau ca să-mi înfățișez,

Iov 12:3

Am și eu minte, iar apoi, Nu-s mai prejos eu, decât voi! Tot ce mi-ați spus, tot ce-ați făcut, Credeți că alții n-au știut?

Romani 8:26

Dar Duhul, sprijin ni S-a dat, Și ne ajută, ne-ncetat, În slăbiciune, căci nu știm, Când ne rugăm, cum să vorbim. De-aceea, Duhul mijlocește Și-n locul nostru, El vorbește, Scoțând suspine negrăite, Spre a fi, rugile, primite.

Iov 9:14

Să Îi răspund? Limba-mi dezleg, Dar ce cuvinte să aleg?

Iov 37:20

Dar pot eu, oare, să-L vestesc Cum că aș vrea să Îi vorbesc? Cine e cel care dorește Să fie păgubit? Firește,

Iov 40:4

„Eu sunt prea mic! Ce să-Ți răspund Când trebuie să mă ascund? Îmi pun mâna la gură. Tac! Atât mi-a mai rămas să fac!