Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 36:22 - Biblia în versuri 2014

22 Cât e de mare, nu-ți pot spune, Domnul, nici ce putere are. Cine-ar putea să-nvețe, oare, Pe-alții, cum îi învață El?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Iată, Dumnezeu este înălțat prin puterea Sa; care învățător este ca El?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Privește la Dumnezeu care este înălțat în autoritatea Sa. Care învățător este ca El?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Dumnezeu este mare în puterea lui: cine este maestru ca el?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să învețe pe alții ca El?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Iată, Dumnezeu lucrează cu măreție în puterea sa; cine este învățat ca el?

Gade chapit la Kopi




Iov 36:22
21 Referans Kwoze  

Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți.


„Supuși dar, stăpânirilor, Să fiți, mereu, voi, fraților, Căci nici o stăpânire nu-i Fără de voia Domnului. Deci, stăpânirile ce sânt, Pe fața-ntregului pământ, Sunt rânduite, tot mereu, Numai de către Dumnezeu.


Iată că Domnul a vorbit, Căci Răscumpărător ți-e El Și Sfânt îi e, lui Israel: „Sunt al tău Domn și Dumnezeu! Te-nvăț ce-i de folos, mereu, Căci Eu doar te călăuzesc Pe calea ce ți-o pregătesc. Ți-arăt pe unde să te duci, Pe unde trebuie s-apuci!


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”


De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.


Domnul mai glăsuise: „Iată, Vin zilele când, ridicată, Astă cetate o să fie. Se va zidi din temelie, Pentru cinstirea Domnului, Pornind din poarta unghiului Și ajungând la turnul cel Ce este-al lui Hananeel.


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Căci Dumnezeul meu Cel Sfânt Și-a întins brațul și a frânt Toiagul celor răi din fire, Nuiaua lor de stăpânire.


Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești


Cel care e judecător Al tuturor neamurilor Și cari știință dăruiește, Gândiți voi că nu pedepsește?


Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.


Unde e Domnul care știe, Învățătură, să ne dea, Mai multă decât pot avea Toate-ale lumii dobitoace, Și care să ne poată face Mai pricepuți în lumea Lui, Decât pasărea cerului?”


Știți că-n vechime s-a tot zis, Iar, în proroci, se află scris: „Cu toții fi-vor învățați, De Dumnezeu”. Acum, aflați Că oricine L-a ascultat, Pe Tatăl Meu, și a luat Învățăturile Lui, vine, Ca să Mă caute, pe Mine.


Acum însă, vă întreb eu: Îl învățăm, pe Dumnezeu? Vă rog, luați bine aminte! Îl învățăm noi, oare, minte, Pe Cel cari, duhuri, stăpânește Și peste ceruri cârmuiește?


El doar Își împlinește vrerea, Făcând ca pacea să domnească Peste întinderea cerească.


Și-ți voi răspunde: tu greșești, Prin vorbele ce le rostești, Căci n-ai dreptate! Dumnezeu A fost, e, și va fi mereu, Decât umilul om, mai mare!


O Doamne, Dumnezeul meu, În adevărul Tău, mereu, Mă-nvață, mă călăuzește. A Ta poruncă-mi dăruiește, Pentru că Tu, în toate cele, Ești Domnul mântuirii mele. Tu ești Acela-n care eu Am să nădăjduiesc mereu!


Legile Tale mereu sânt Cu mine, căci Tu mă înveți Să le păzesc și-mi dai poveți.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite