Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 34:20 - Biblia în versuri 2014

20 Toți, într-o clipă, vor muri. La miezul nopții va pieri Chiar un întreg popor. Cel tare Moare și el, deși nu are, Amestec, mâna omului;

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Ei mor într-o clipă, la miezul nopții; poporul se clatină și piere. Cel măreț piere, fără ajutorul vreunei mâini.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Ei își pierd rapid viața, la mijlocul nopții. Poporul se mișcă într-o parte și în alta; apoi dispare. Cel care era o forță remarcabilă între ceilalți oameni, dispare fără implicarea vreunei mâini (omenești).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Într-o clipă mor, la miezul nopții se cutremură poporul și se duce, sunt luați cei puternici, dar nu de mână [de om].

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Într-o clipă, ei își pierd viața. La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Într‐o clipă ei mor; la miezul nopții poporul se zguduie și trece și cei puternici sunt luați fără mână de om.

Gade chapit la Kopi




Iov 34:20
25 Referans Kwoze  

Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.


Căci între voi, bine se știe, Că ziua Domnului apare, Asemenea hoțului care Pândește, noaptea, așteptând.


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


Pe când la el tu ai privit, O piatră-atunci s-a dezlipit, Fără să o fi ajutat Vreo mână. Piatra s-a-ndreptat Spre chipul pe cari l-ai zărit Și cu putere i-a izbit Picioarele ce s-au făcut Parte din fier, parte din lut. Chipul acela a picat Și în bucăți s-a sfărâmat.


Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Astă nelegiuire-apoi, Are să fie, pentru voi, Spărtura care șubrezește Zidul și cari îl prăbușește Pe negândite, dintr-o dat’:


Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


Fă bine, nu mai suspina După noaptea aceea care, Din locul lor, mută popoare.


El, robi, îi ia, de vrea, pe toți – Îi ia robi chiar și pe preoți. El îi răstoarnă pe puternici, Oricât s-ar crede ei de vrednici.


Doar Dumnezeu este Acel, Cari poate a-l lovi pe el: Fie că-i vremea ca să moară, Fie că merge, bunăoară, Ca să pornească vreun război În care va muri apoi.


În miez de noapte-au auzit Un glas puternic ce-a strigat: „Mirele s-a apropiat! Ieșiți-i în întâmpinare!”


Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.


Groaza, ca apa mare-l prinde; Vârtejul nopții îl cuprinde.


Căci știe tot ce-a făcut rău. Tot ceea ce a făptuit, Domnul, din ceruri, a zărit; El îi răstoarnă, îi zdrobește


El are ca să propășească Și are ca să izbutească În viclenii. De-aceea, el Inima-și va-ngâmfa astfel. Mulți dintre cei obișnuiți Ca să trăiască liniștiți, Vor fi pierduți atunci de el. Când va veni timpul acel, O să cuteze, mai apoi, Ca să pornească un război, Cu Domnul domnilor. Dar el Nu-nvinge în războiu-acel, Pentru că fi-va nimicit Fără să fi intervenit Vreo mână omenească. Iată –


Pe voievozi, El îi preface Într-un nimic. La fel le face Judecătorilor cari sânt Pe fața-ntregului pământ.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite