Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 33:22 - Biblia în versuri 2014

22 Sufletu-i e în fața porții Mormântului; trimișii morții Sunt gata, viața, să-i răpească.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Sufletul i se apropie de groapă, iar viața i se apropie de cei ce aduc moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Sufletul i se apropie de groapă; și viața lui este aproape de cei care aduc moartea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Sufletul lui se apropie de groapă și viața lui, de cei care ucid.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 sufletul i se apropie de groapă și viața, de vestitorii morții.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Da, sufletul său se apropie de groapă și viața lui de pierzători.

Gade chapit la Kopi




Iov 33:22
17 Referans Kwoze  

Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare, Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Aravna, s-a numit.


Peste lăcuste, împărat, Era un înger, așezat – Chiar îngerul Adâncului. E Abadon numele lui, Dacă e spus pe evreiește; Și-Apolion e, în grecește.


Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


„Iată dar, ceea ce gândeam: „În anii cei mai buni eram, Ai vieții, când simțit-am eu Că se sfârșește drumul meu Și trebuie să mă pogor În locuința morților! Sunt pedepsit și-n acest ceas Pierdut-am anii ce-au rămas Din viața ce fusese-a mea.


Prin al Tău mare ajutor – Din locuința morților – Sufletul meu s-a ridicat. Doamne, viață din nou, mi-ai dat, Pentru că Tu m-ai scos afară Dintre cei care se-ndreptară Spre groapă, morții aruncați.


Cât despre legătura mea Cu oamenii, Tu vei vedea Că merg după cuvântul Tău Și mă feresc de omul rău Cari se arată-asupritor.


Iar sufletul mi-a izbăvit! De-a morții gură, m-a ferit, Mi-a șters Măritul, toată vina, Iar viața mea vede lumina!”


„Simt cum suflarea mi se pierde. Cum se-ofilește iarba verde, Clipele mele se preling, Iar zilele-mi, ușor, se sting, Zburând mai iute decât vântul. Apoi m-așteaptă doar mormântul.


Plini de neliniști. Temeri vechi Îi țipă-ntruna, în urechi Și-n plinul fericirii lui, Mâna pustiitorului, Asupra sa, are să cadă.


O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.


Domnul e Cel care omoară, Tot El învie, El pogoară Către a morții locuință Și-apoi, tot El are putință Să scoată – dacă vrea – afară.


Căci prin Egipt, Domnul urmează A trece. El are să vază Că ați făcut precum v-a spus Și ați uns pragul cel de sus, Precum și stâlpii ușilor, Cu tot sângele mieilor. El nu o să îngăduiască, Atuncea, ca să vă lovească Nimicitorul, ci lăsați Veți fi, în viață, și cruțați.


Știe, de groapă să-l păzească, De sabie să nu-i răpească


La poarta morții părăsiți. Sufletul lor se dezgustase De hrana ce o căpătase.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite