Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 33:19 - Biblia în versuri 2014

19 Viața din el. Omu-i mustrat Și prin durere, când culcat Se află în culcușul lui: Atunci, de mâna Domnului Ființa-i este frământată Ca într-o luptă necurmată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 El este mustrat pe un pat al durerii, cu o luptă continuă în oase,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Omul este certat (de Dumnezeu) pe un pat unde stă suportând dureri și când are o permanentă luptă în oasele lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Îl mustră prin chinuri în patul său, cu tortură veșnică în oasele sale.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 El este mustrat și cu durere pe patul său și cu luptă necurmată în oasele lui:

Gade chapit la Kopi




Iov 33:19
18 Referans Kwoze  

Noaptea, cu frigu-i, mă pătrunde Și-mi smulge oasele. N-am unde Să mă ascund, să nu mă vază; Durerea nu mai încetează.


Când suntem judecați, să știți, Suntem, de Domnul, pedepsiți, Pentru ca-n ziua cea de-apoi, Să nu fim osândiți și noi, Cu toată lumea, cari chemată Va fi, atunci, la judecată.


Dacă Tu, Doamne, m-ai smerit, Spre al meu bine s-a vădit, Ca să învăț – pe a mea cale – Orânduirea Legii Tale.


Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!


Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.


Atuncea când smerit eram, Fără de țintă rătăceam, Însă acuma mă silesc, Al Tău Cuvânt să Îl păzesc.


Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești


Cu sila. Va fi vlăguit, Iar oasele-i îmbătrânite Vor fi-n țărână-apoi, lungite.


Zile și nopți. Mă culc zicând: „Am să mă mai trezesc?” sau „Când, Noaptea se va sfârși?” Fiori Mă scutură și până-n zori, Cu frământări doar, sunt hrănit.


Treizeci și nouă ani făcea Asa, de când împărățea. În anu-acel, s-a-mbolnăvit, Pentru că el a fost lovit, Puternic, de o boală care Îl atacase la picioare. Boala aceea-l chinuia Și mari dureri, Asa avea. Dar nici în timpul bolii lui, N-a cerut sprijin Domnului, Ci pe la doctori a cătat, Ca leacul să îl fi aflat.


Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.


Să recunoască fiecare, Că Domnu-i dă câte-o mustrare, Precum îi dă copilului, Câte-o mustrare, tatăl lui.


În fiecare zi-s lovit Și de pedeapsă apăsat.


Celui nedrept falca-i rupeam Și-apoi din dinți, preda-i smulgeam.


O vreme-anume e lăsată, Când orice lucru făptuit E judecat și cântărit Și când nenorocirea vine, Gata să-nhațe pe oricine.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite