Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 33:17 - Biblia în versuri 2014

17 Învățături, căci ne ferește, În felu-acesta, de mândrie. Iată dar cum Dumnezeu știe Să ne abată de la rău, Cum sufletul omului Său,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui și să-l ferească de mândrie,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Procedează astfel ca să îl întoarcă pe om de la faptele lui și să îl ferească de mândrie.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 ca să-l întoarcă pe om de la lucrare și să ascundă mândria de la cel puternic,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 ca să întoarcă pe om de la gândul său și să ascundă mândria de la om;

Gade chapit la Kopi




Iov 33:17
16 Referans Kwoze  

Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.


Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.


Pe scaunul de judecată, Ședea Pilat, iar sala toată, De-acuzatorii lui Iisus, Era ticsită. Un rob, pus De soața lui Pilat, grăbit, Intră în sală și șoptit – După ce la Pilat s-a dus – Aste cuvinte i le-a spus: „Soția ta așa a zis: „Iată că am avut un vis Și foarte mult m-am frământat! Să n-ai, cu-Acel nevinovat, Nimic de-a face, căci mi-e teamă!”


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Zilele mi s-au risipit, Iar planuri mi s-au năruit – Planuri cu dragoste lucrate Și-n a mea inimă păstrate.


Dar Ezechia s-a pripit Și n-a știut să prețuiască Bunăvoința cea cerească, Iar inima i s-a-ngâmfat. Mânia Domnului, de-ndat’, Din cer, asupră-i a venit. Mânia ceea i-a lovit Pe cei ce-n Iuda locuiau Sau la Ierusalim ședeau.


Când am luat-o.” „Le știu toate. De-aceea te-am împiedicat Să nu cazi, cumva, în păcat, Și să greșești, în fața Mea, Dacă te-ai fi atins de ea.


De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.


Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.


Să nu uitați, de Domnul care, Mană, v-a dat, pentru mâncare – Pe care voi nu ați știut-o Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o – Să vă smerească-n acest fel Și să vă-ncerce. Apoi, El – Așa după cum ați văzut – La toți, doar bine, v-a făcut.


Pe ale cerului cărări, El ne trimite înștiințări Și-n mintea noastră-ntipărește


Știe, de groapă să-l păzească, De sabie să nu-i răpească


Lui Dumnezeu nu I-a plăcut. Pe împărat, S-a mâniat Și noaptea-n vis S-a arătat, Spunându-i lui Abimelec: „Iată, din viață-am să te trec, Din pricina femeii care Tu ai luat-o. Știi tu oare, Că este a altui bărbat?”


O vreme-anume e lăsată, Când orice lucru făptuit E judecat și cântărit Și când nenorocirea vine, Gata să-nhațe pe oricine.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite