Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 31:16 - Biblia în versuri 2014

16 Dacă n-am dat pomană eu Săracilor care-mi cereau, Din vina mea de se topeau – În lacrimi – ochii văduvei, Și dacă singur – fără cei

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Să presupunem că n-am dat celui sărac ce îmi cerea sau că am făcut să se întristeze ochii văduvei.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau și dacă am făcut să se consume ochii văduvei,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei;

Gade chapit la Kopi




Iov 31:16
23 Referans Kwoze  

Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”


Ne-au spus doar, ca să nu-i uităm, Pe cei săraci și încercăm Să facem cum ne-au sfătuit, Întotdeauna, negreșit.”


Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.


Acel sărman, mult, ar fi vrut, Ca doar cu resturi, ce-au căzut, Sub masa omului bogat, Foamea, să-și fi astâmpărat. Dar visul nu i s-a-mplinit Atâta timp cât a trăit, Căci nu era-n seamă luat, De către omul cel bogat; Doar câinii se apropiau, De el, și bubele-i lingeau.


Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.


Topită e a mea privire, După nespusa-Ți mântuire Și-ntreaga mea ființă-așteaptă, Făgăduința Ta cea dreaptă.


Privirile mi s-au topit După a Ta făgăduință Și zic, cuprins de suferință: „Când mă vei mângâia Tu, oare?”


El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.


Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.


Căci pe săraci i-a asuprit Și-apoi să piară i-a lăsat; Chiar casele, le-a dărâmat, Însă nici una, n-a făcut.


Așa, nădejde-a sprijinit Pe cel care-i nenorocit, Iar făr’delegea – ce să facă? – Și-a închis gura, ca să tacă.”


Copiii tăi duși au să fie, De alte neamuri, în robie. Ai tăi ochi s-or topi de dor, Privind mereu, în urma lor, Iar mâna ta nu va avea Atunci, nici o putere-n ea.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Ca nu cumva să asuprești Pe văduvă și pe orfan.


Nu despuia pe cel sărac Doar pentru că nu-ți e pe plac A lui umilă sărăcie. Pe amărâtul ce-o să-ți vie La poartă, să îl ocrotești Și nu cumva să-l asuprești!


Ajută pe nenorocit Și-l miluiește pe lipsit.


Dacă pe nimeni n-asuprește, Dacă nimica nu răpește Dând înapoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat Și nu răpește pâinea lui, Ci pâine-i dă, flămândului; Dacă apoi, îl învelește Pe cel ce, gol, se dovedește


Atunci când o să sărăcească Și nu mai poate să muncească Fratele tău, tu dator ești Ca, tot mereu, să-l sprijinești, Ca pe-un străin, sau venetic. Tu sprijinește-l – Eu îți zic – Să poată a trăi cu tine Și astfel, să îți meargă bine.


Și-n dauna săracilor, Răpind astfel dreptul pe care Sărmanul Meu popor îl are, Făcând orfanii să le cadă Și văduvele-apoi, drept pradă!


Aflați dar, de asemenea, Că vai va fi de Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care mâncați văduvelor Casa, și-n văzul tuturor – Spre-a fi crezuți că sunteți buni – Faceți pioase rugăciuni. De-aceea, a voastră osândă, Mai mare e, și stă la pândă.


Doar doi, și el s-a străduit, Și-alți doi talanți a dobândit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite