Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 3:17 - Biblia în versuri 2014

17 Unde nu te mai necăjesc Cei răi; unde se odihnesc Cei de putere părăsiți,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Acolo, cei răi nu te mai tulbură, și acolo, cei obosiți se odihnesc.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Acolo, cei răi nu te mai deranjează; și este un timp de odihnă pentru cei obosiți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Acolo, cei nelegiuiți încetează să se agite, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc.

Gade chapit la Kopi




Iov 3:17
16 Referans Kwoze  

Din cer, apoi, alt glas a spus: „Scrie, așa cum îți voi zice: De morți, acum, va fi ferice – De morții care, negreșit, Numai în Domnul, au pierit!” „Aceștia odihni-se-vor De toată osteneala lor, Pentru că ceea ce lucrează – Ale lor fapte – îi urmează” – Ne spune Duhul, lămurit.


Ea se va pogorî cu mine, La poarta morții, căci știu bine Că împreună-o să pornim Spre groapă, să ne odihnim.”


Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva.


Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu.


Din somnul său. De aș pătrunde În umbra morții! M-aș ascunde Acolo, de a Ta furie, Sau – până timpul o să vie, În care să Îți amintești, De mine – să mă învelești Și-astfel să fiu adăpostit.


Vă spun dar, prieteni ai Mei: Să nu vă temeți de acei Ce ucid trupul, iar apoi, Nimic nu mai pot face. Voi,


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


(Căci Lot, acel neprihănit Cari între ei a locuit, Sufletul său și-l chinuia, Căci el vedea și auzea De-ale lor fapte săvârșite, Care erau nelegiuite) –


În mâna Filistenilor, Dat ai să fii, cu-al tău popor. Mâine – și tu și ai tăi fii – Cu mine o să fiți – să știi – Iar Domnul, pe ai tăi oșteni, Pradă-i va da, la Filisteni.”


Sau poate n-aș mai fi în viață, Nu aș mai fi pe-a lumii față! O stârpitură îngropată – Copilul care, niciodată, Lumina zilei n-a văzut – Aș fi fost eu. Aș fi zăcut


Iar cei ce-au fost înlănțuiți, În pace sunt lăsați a sta, Fără a-i mai înspăimânta Glasul asupritorului.


Încă ceva am mai găsit: Că oamenii care-au murit, Mai fericiți sunt – eu gândesc – Decât acei care trăiesc.


Iubirea, ura, pizma lor Pierit-au. Ei nicicând nu vor Mai avea parte cu cel care E viu, de ce este sub soare.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite