Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 3:14 - Biblia în versuri 2014

14 Cu împărații, cu cei mari De pe pământ, cu acei cari Morminte falnice-au zidit,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 cu împărații și sfetnicii pământului, care și-au construit morminte impresionante,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Aș fi stat împreună cu regii și cu toți consilierii care au ajuns în pământ – în faimoasele lor morminte.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 împreună cu regii și sfătuitorii pământului care și-au construit niște ruine;

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 cu împărații și cei mari de pe pământ, care și-au zidit falnice morminte,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit locuri pustii;

Gade chapit la Kopi




Iov 3:14
17 Referans Kwoze  

Drept locuințe, a avut Cetățile ce-s nimicite Și numai case părăsite, Urmând să fie dărâmate.


Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.


Nu va seca. Ai tăi, apoi, Au să ridice ziduri noi, Peste ruine și vor pune Pietre pe temelii străbune. Vei fi numit drept „Dregător Al tuturor spărturilor”. Vei fi, de oameni, înțeles, Drept „cel ce drumurile-a dres, Făcând ca țara părăsită Să fie iarăși locuită.”


Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!


El, stăpânire, nu va pune, Vreodată, peste-a lui suflare; Nici peste-a morții zi, nu are Forța de-a pune stăpânire. Nu este nici o izbăvire, În astă luptă. Pe ai săi – Pe toți acei care sunt răi – Nici răutatea n-o să poată, Din gura morții, să îi scoată.


Căci nici un om, în lume, nu-i, Care să poată să trăiască, Fără ca moartea să-și găsească. Din rândul morților, cumva, Sufletu-și scapă cineva?


Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.


Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.


El, poate să îi înrobească Pe sfetnici; face tulburare În mințile acelea care Slujesc judecătorilor.


Când a murit, l-au îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David al său părinte-o are. În urma lui, s-a ridicat Al său fiu, Roboam chemat. El este cel care-a venit Și în al său loc a domnit.


Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.


El rupe-ale-mpăraților Mari legături și-i înconjoară, În jurul coapselor, cu sfoară.


Ai neamurilor împărați Care-au pierit, sunt așezați Cu cinste, în mormântul lor, Să-și doarmă somnul morților.


În felu-acesta să-i vorbești: „Spune-mi, ce ai aici, la tine? Să îmi mai spui și pentru cine, Acest mormânt, tu l-ai făcut?” Sus – pe-nălțime – am văzut Că un mormânt și-a pregătit Și-o locuință și-a scobit


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite