Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 29:16 - Biblia în versuri 2014

16 Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 eram tată pentru cel nevoiaș și cercetam cauza celui străin.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Eram tată pentru cel care avea nevoie de ajutor; și susțineam cauza celui străin.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Eu eram tată pentru cei nevoiași și cauza veneticului o cercetam.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 celor nevoiași le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.

Gade chapit la Kopi




Iov 29:16
19 Referans Kwoze  

Cerințele săracilor, Cel bun, mereu, le-a priceput, Însă cel rău nu le-a văzut.


„Ascunderea lucrurilor – Să afle-oricare muritor – Cuprinde slava Domnului, Dar slava împăratului Șade în cercetarea lor.


Tată le e orfanilor Și-Apărător văduvelor, El – Dumnezeu – cari Se vădește Că în locaș sfânt locuiește.


Drept tată, căci eu i-am crescut De tineri și le-am ajutat Pe văduve – de-am observat


Pe cei lipsiți, îi îmbrâncesc Din drumul lor și îi silesc Pe-ai țării bieți nenorociți Să se ascundă. Îngroziți,


O fată-n grijă, el avea: Hadasa, fiica-i se numea – Estera-nseamnă tălmăcit. Părinții fetei au murit Și astfel, singură, rămase. Aflând, Iudeul o luase De suflet și o îngrijea, Căci tatăl ei, unchi, îi era. Fata era bine făcută Și la vedere-a fost plăcută.


„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați, Necontenit, să o urmați, Așa precum voi bine știți, Că fac copiii, prea iubiți.


Tu cercetează, negreșit – În amănunt – ce-ai auzit. Dacă va fi adevărat Zvonul acel și-ntemeiat – Dacă această urâciune A fost făcută – tu vei pune


Oameni-acești-au împlinit Rolul lui Moise: judecau, Mereu, poporul și-aduceau Doar pricini grele-n fața lui. Nevoile poporului – Mărunte, mici și ne-nsemnate – De ei erau doar, judecate.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


De multe ori, i-ai învățat Pe alții și puteri ai dat Brațelor care-au obosit.


Pentru că iată ce-am să fac: Cu tunica ta îl îmbrac; Am să-l încing cu brâul tău Și am să pun, în brațul său, Puterea pe care-o aveai Când dregător tu te aflai. Precum un tată va fi el, Pentru Ierusalim. La fel, Și pentru Iuda va fi tată.


La mine.” Când a auzit Omul, ce i-a istorisit Nevasta lui, s-a mâniat,


David a zis: „Acum, mă lasă. Întoarce-te la a ta casă, Căci am să fac, ce e mai bine – În cazu-acesta – pentru tine.”


Nu-l plângeam eu, pe necăjit? Milă, n-aveam de cel lipsit?


Dacă din toți care suntem În al meu cort, nimeni n-a spus „Unde e cel care s-a dus Fără să se fi săturat, Din carnea lui?”, de s-a-ntâmplat


Ca noaptea să-și petreacă-afară Străinul, dacă de cu seară Nu-mi deschideam ușa să-l las Pe călător să stea de mas,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite