Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 29:13 - Biblia în versuri 2014

13 Noian de binecuvântări Mă ajungeau, pentru lucrări, Pe care eu le-am împlinit Celui ce-a fost nenorocit. Văduvei inima-i umpleam Cu bucurie – mă-nveleam

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Omul muribund mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Omul care murea, mă binecuvânta. Făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Binecuvântarea celui care pierea venea asupra mea și făceam să se bucure inima văduvei.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Binecuvântarea celui ce era să fie pierdut venea peste mine și inima văduvei o făceam să cânte de bucurie.

Gade chapit la Kopi




Iov 29:13
16 Referans Kwoze  

Într-adevăr, vreau să se știe, Cum că, o mare bucurie Și mângâiere, am avut, În clipa-n care am văzut Dragostea ta – iubite frate – Prin care-au fost înviorate, De-ndată, ale sfinților Inimi, în văzul tuturor.


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Afară, văduve scoteai, Brațele-orfanilor frângeai.


„Ai Mei robi – iată – vor cânta, Căci inima le va sălta De veselie și plăcere, Iar voi striga-veți, de durere. În suflete, o s-o simțiți Și veți boci, adânc mâhniți, În duhurile voastre-apoi.


Iar neamurile-au bucurie Și pline sunt de veselie, Căci Domnu-i nepărtinitor Atunci când e judecător Al neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ.


După ce, coșul, îl va pune, Iei iar cuvântul și vei spune: „Avut-am tată Arameu, Care pribeag a fost, mereu, Încât ajuns-a, bunăoară, A fi aproape ca să moară. El, cu puțini inși, a venit Și în Egipt a locuit, Pentru o vreme, timp în care Ajunse a fi un neam mare Și în puteri s-a întărit.


Dă-l înapoi – ia seama bine! – Pân’ la apusul soarelui, Ca să se culce-n haina lui Și să te binecuvânteze, Ca Dumnezeu să-ți însemneze, Drept lucru bun, în fața Lui, Ceea ce-i faci aproapelui.


În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.


Acel care oprește grâul, O să descătușeze râul Blestemelor poporului; Dar cine-l dă norodului, Primește binecuvântarea.


Din nou, Naomi-a repetat: „Să fie binecuvântat, De Dumnezeul nostru, care, E bun și-i plin de îndurare, Pentru cei vii de pe pământ Și pentru cei ce nu mai sânt! Acest om, rudă, e, cu mine – De-asemenea, e și cu tine. Boaz, asupra noastră, are Dreptul pentru răscumpărare.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite