Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 27:20 - Biblia în versuri 2014

20 Groaza, ca apa mare-l prinde; Vârtejul nopții îl cuprinde.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Spaimele îl cuprind ca un șuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopții.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Atunci el va fi afectat de o mare frică. Ea va veni împotriva lui ca un torent; și va acționa ca o furtună în timpul nopții care îl smulge (ca pe un copac).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Năvălesc peste el spaimele ca apa, iar noaptea îl răpește furtuna.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Îl apucă groaza ca niște ape și noaptea îl ia vârtejul.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Îl ajung spaimele ca apele. O furtună îl fură noaptea.

Gade chapit la Kopi




Iov 27:20
17 Referans Kwoze  

Plini de neliniști. Temeri vechi Îi țipă-ntruna, în urechi Și-n plinul fericirii lui, Mâna pustiitorului, Asupra sa, are să cadă.


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


Și totuși, Tu m-ai scufundat În mare. M-au înconjurat Râuri de ape. M-au bătut Talazurile și-ai făcut, Valuri să treacă peste mine.


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.


Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire,


Toți, într-o clipă, vor muri. La miezul nopții va pieri Chiar un întreg popor. Cel tare Moare și el, deși nu are, Amestec, mâna omului;


Cel care nu este cruțat, De pe pământ fiind luat ‘Naintea vremii – și-a ținut Atât cât, apă, a avut Pârâul, de pământ sorbit?


Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.


Umplut va fi pântecul lui, Doar cu mânia Domnului Ce o să cadă peste el; E săturat omul acel, Doar cu săgeți. De s-a-ntâmplat,


Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Când miezul nopți a venit Peste Egipt, Domnu-a lovit Pe cei dintâi născuți ai lui: Din casa Faraonului – De pe-al său scaun de domnie – Pân’ la acel ce-a fost să fie Primul născut al celui care Era, atunci, în închisoare; Și-n neamul dobitoacelor Pieriră-ntâi născuții lor.


Cei răi alunecă ușor, Pe suprafața apelor, Iar părțile lor pe pământ, Blesteme se vădesc că sânt; Ei n-au să calce, nicidecum, Pe calea viilor. Precum,


Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.


Le umple fața de rușine, Ca să Te caute pe Tine Și-apoi, cât vor trăi pe lume, Să caute Sfântul Tău Nume!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite