Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 26:11 - Biblia în versuri 2014

11 Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Stâlpii cerurilor se clatină și se înspăimântă la mustrarea Sa.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Stâlpii cerului se clatină și se sperie atunci când El (le) face vreun reproș.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Coloanele cerului se cutremură și se uimesc la amenințarea lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la amenințarea Lui.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Stâlpii cerurilor se cutremură și se înspăimântă la mustrarea lui.

Gade chapit la Kopi




Iov 26:11
12 Referans Kwoze  

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


„Te du pân’ la Zorobabel – La dregător – și zi-i astfel: „Voi clătina acest pământ Și cerurile câte sânt,


Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.


Iar dacă Domnul nu se-ncrede În sfinții Săi, și dacă vede Necurăția cerului,


Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.


Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.


Atunci, pământul s-a mișcat Și totul s-a cutremurat. Chiar și înaltul cerului Mișcat-a-n temelia lui, Pentru că El S-a mâniat Și fum, pe nări, a aruncat.


A tras o boltă – cum se știe – Pe fața apelor. Știm iar, Cum că a stabilit hotar Între lumină și-ntuneric – Le-a despărțit El, Cel Puternic.


Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi


Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.


Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite