Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 24:23 - Biblia în versuri 2014

23 El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui se uită la căile lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 El îi face să aibă (la început) încredere în reușita lor; și sunt susținuți. Ochii Lui privesc la comportamentul lor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 I se dăduse să fie încrezător și sigur, dar ochii lui erau asupra căilor sale.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 El le dă liniște și încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și lor le dă Dumnezeu liniște și se odihnesc pe ea și ochii săi sunt asupra căilor lor.

Gade chapit la Kopi




Iov 24:23
25 Referans Kwoze  

Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață,


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


În locuința morților De s-ar ascunde-acest popor, Al Meu braț are să-l ajungă Și-acolo, și are să-l smulgă. În cer de-ar merge-acel popor, Și de acolo îl pogor.


Domnul, atuncea, a jurat Pe slava care s-a aflat În Iacov și a zis, de-ndată: „Nu voi uita Eu, niciodată, Nimic din ceea ce-am văzut, Din faptele ce le-au făcut!


„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”


Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,


Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.


E lămurită-a omului Cărare-n ochii Domnului; El vede tot ce omul face.


Jefuitorii cari, mereu, Îl mânie pe Dumnezeu. Le merge bine tuturor Chiar dacă Dumnezeul lor


Că este cine? Domnu-i vede Pe toți cei care-s vinovați Și-n făr’delege-s cufundați.


De carne oare-s ochii Tăi? Vezi ca și omul, cu ai săi?


N-a cunoscut, El, Dumnezeu, Cărările pasului meu? Și oare nu mi-a numărat Toți pașii care i-am călcat?


Căci Dumnezeu, din cerul Lui, Vede purtarea tuturor, Pasul oricărui muritor.


Poruncile Ți le păzesc, Fiindcă înaintea Ta, Cărarea mea, mereu, va sta.


Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite