Iov 24:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Pântecul mamei îi uită, iar viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Uterul mamei îi uită; și viermele îi găsește foarte buni la gust. Nimeni nu își mai amintește de ei. Astfel, răutatea este strivită ca un copac.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceața lui; nu mai este amintit și nedreptatea este frântă ca un copac.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Pântecele îl va uita; viermele se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi pomenit: și nedreptatea va fi frântă ca un copac.

Iov 24:20 Referans Kwoze

Proverbe 10:7

Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care

Daniel 4:14

„Tăiați copacul cel frumos! Roada, i-o risipiți, pe jos! Frunzișul lui să-l scuturați Și ramurile să-i tăiați, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Care în preajmă-i s-au aflat, Îndepărtați-le de-ndat’!

Matei 3:10

Iată, securea – fraților – La rădăcina pomilor, A fost înfiptă. Va cădea Acel care nu va avea Roadele bune; e tăiat Și-apoi în foc e aruncat.

Isaia 26:14

Cei ce sunt morți acum, se știe, De viață plini, n-au să mai fie. Sunt niște umbre, pot a zice, Cari nu au să se mai ridice, Căci Tu Doamne i-ai nimicit Atuncea când i-ai pedepsit. Apoi, ai șters de peste fire Și dreptul lor de pomenire.

Qohelet 8:10

Atuncea însă, i-am zărit Pe cei răi, îngropați, plecând Înspre odihna lor, plângând; Însă acei care-au lucrat Neprihăniți, s-au depărtat De locul sfânt, ca după toate, Uitați să fie în cetate. Și-aceasta e deșertăciune!

Iov 19:26

Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!

Iov 17:14

Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Iov 19:10

Speranța, ca pe un copac; Din toate părțile m-a prins Și m-a zdrobit. Când Și-a aprins

Iov 21:26

Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.

Psalmi 34:16

Pe cei răi, El nu-i va lăsa, Căci își întoarce Fața Sa În contra lor și astfel sânt Înlăturați de pe pământ Și ștearsă-i pomenirea lor.

Isaia 49:15

Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.