Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 22:16 - Biblia în versuri 2014

16 Cel care nu este cruțat, De pe pământ fiind luat ‘Naintea vremii – și-a ținut Atât cât, apă, a avut Pârâul, de pământ sorbit?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Ei au fost smulși înainte de vreme; temelia le-a fost spălată de un șuvoi de apă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Ei au fost smulși înainte de termen. Temelia lor a fost spălată de un torent de apă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Ei au fost luați fără să mai aibă timp: un torent le-a răsturnat temeliile.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 care au fost luați înainte de vreme și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 care au fost smulși înainte de vreme, a căror temelie a fost vărsată ca șuvoiul:

Gade chapit la Kopi




Iov 22:16
19 Referans Kwoze  

Răsplata sa are să vină, Iar el o va simți deplină, Mai înainte să-și sfârșească Viața de-aici. N-o să-nverzească


Dacă, de El, n-a fost cruțată Nici lumea veche, ci iertat A fost doar Noe și scăpat Din apele potopului – Cu încă șapte, dintre-ai lui – Atunci când Domnul a trimis Potopul care a ucis O lume de nelegiuiți; Noe – așa cum bine știți – Îi e propovăduitor, Neprihănirii, fraților.


În anu-al șasesutelea, De viață, Noe se găsea. Când a șaptesprezecea zi A luni-a doua se ivi, Ale Adâncului izvoare S-au slobozit din stăvilare,


Însă te rog să iei aminte: Să nu fii rău și făr’ de minte, Peste măsură! Ci te teme, Ca să nu mori mult prea devreme.”


Eu zic: „Doamne, milă aș vrea, Căci jumătate-i viața mea. Arată-mi îndurare mie, Căci anii Tăi țin pe vecie!”


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Cum apa, piatra, o mănâncă, Cum duce apa râului Pământul, așa omului, Nădejdea, Tu i-o nimicești.


Cu-atât mai mult, la cei ce sânt În căși de lut, de pe pământ, Găsi-va rele; căci zidiți Sunt din țărână și zdrobiți Pot fi, ca viermele, ușor.


Își trec zilele-n fericire, Dar într-o clipă, nu mai sânt, Căci se pogoară în mormânt.


Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.


Cei răi alunecă ușor, Pe suprafața apelor, Iar părțile lor pe pământ, Blesteme se vădesc că sânt; Ei n-au să calce, nicidecum, Pe calea viilor. Precum,


Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.


Frica de Dumnezeu lărgește Zilele vieții; dar lovește, Scurtând anii acelor care Pășesc pe-a răului cărare.


Iată că de la Domnu-apare Un om puternic, un om tare. Ca o furtună o să vie. Va fi precum o vijelie, Ca și o rupere de nor, Ca și șuvoiul apelor. Cununa are s-o lovească Și la pământ o s-o trântească.


Și-astfel, în tinerețe mor, Asemeni celui desfrânat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite