Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 21:26 - Biblia în versuri 2014

26 Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

26 Totuși, amândoi stau în țărână și viermii îi acoperă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Totuși, amândoi stau (la final) în pământ și sunt acoperiți de viermi.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Împreună dorm în țărână, și viermii îi acoperă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Sunt culcați deopotrivă în pulbere și‐i acoperă viermele.

Gade chapit la Kopi




Iov 21:26
12 Referans Kwoze  

În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit.


Deopotrivă-n viața lor, Toate se-ntâmplă, tuturor: Omul care-i neprihănit Aceeași soartă-a-mpărtășit Ca și cel rău; cel bun, și el, Ca păcătosul; tot la fel, Cel ce se jură și cel care, Teamă de jurământ nu are; Omul cu sufletul curat, Asemeni celui necurat; Cel care jertfe pregătește, Ca omul care nu jertfește.


Cu sila. Va fi vlăguit, Iar oasele-i îmbătrânite Vor fi-n țărână-apoi, lungite.


Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.


De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat


Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!


Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,


Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit


Plină-i de suc. Un altul moare Și doar amărăciune are În suflet – nu s-a bucurat, Din fericire n-a gustat;


Cunosc prea bine ce gândiți, Ce judecăți strâmbe rostiți, Asupra mea. Ați întrebat:


Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite